marți, 21 iunie 2011

Furtuna secolului

Furtuna secolului este un horror din anii 90 dupa un roman de Stephen King, dar nu despre asta vreau sa scriu acum, ci despre alt horror. Jurnalele de stiri sunt inundate de mesaje disperate dinspre Grecia, dar nu Grecia este bomba, ci doar fitilul ce va declansa furtuna secolului.

SUA au un deficit bugetar de 11% si o datorie publica oficiala care tocmai a atins plafonul legal de 100% din PIB adica 14,3 trilioane de dolari. Somaj in crestere, banci nationalizate, o piata imobiliara in picaj neintrerupt din 2007, un deficit comercial de sute de miliare de dolari fata de China. Trilionul de dolari tiparit de FED in 2010 s-a terminat, pe langa cele 600 de miliarde din 2009, cu rezultate cel mult modeste - o crestere economica cu putin peste pragul recesiunii.

In Europa, Grecia are datorii pe care nu le poate plati. Transele de ajutoare financiare venite din restul europei se numara deja in zeci de miliarde de Euro fiecare. Luptele violente de strada nu fac decat sa sporeasca presiunea politica pe guvern iar grevele interminabile adancesc problemele bugetare. Astfel incat nimeni nu isi mai pune problema daca va da faliment ci cand. Iar acel cand va provoca ce numesc unii 'unforseen consequences'.
Portugalia, Irlanda, Italia, Spania si mai nou Belgia, au datorii enorme pe care pentru moment le pot rostogoli. Dar Portugalia are cel mai scazut nivel de educatie din UE, Irlanda are o piata imobilara in colaps, Italia are acelasi prim ministru din anii 90, Spania are somaj de 22%, Belgia nu are un guvern de mai bine de 1 an, Islanda nici nu mai conteaza. Si asta ca sa numesc doar cateva aspecte.

In China balonul imobiliar incepe sa plezneasca. Orase intregi construite in ultimii ani sunt pustii. Lucrarile publice ajung la 50% din PIB. Excedentul comercial cu SUA, culmea, creaza o problema. Deoarece Yuanul nu este liber convertit pe piata, pentru fiecare miliard de dolari intrat in China, trebuie tiparit echivalentul in Yuani ceea ce creaza presiuni inflationiste imense.

Japonia dupa un deceniu pierdut, a fost lovita de cea mai mare catastrofa de la razboi incoace, ale carei repercursiuni se vor intinde probabil pentru restul deceniului. Printre altele blocand nu numai industria tarii ci si a altor mii de furnizori si beneficiari de pe intreg globul.

Toate aceste forte ce se acumuleaza masiv si ineluctabil incepand din 2008 vor atinge o masa critica in 2012 - 2013. De ce ii spun furtuna secolului? Criza din 1929 - 1933 (a pro pos - ce ciudat se potrivesc anii 2009-2013) nu s-a terminat atunci in 33, ci 6 ani mai tarziu, in septembrie, cand unul cu mustata a trecut Oderul dupa pamant si apa.

* later edit articoul acesta a aprut in ZF cam la o luna dupa postarea mea, tot de 2013 aminteste:
http://www.zf.ro/business-international/doctor-doom-are-o-data-pentru-sfarsitul-economic-al-lumii-tarile-au-invatat-sa-isi-rostogoleasca-problemele-in-viitor-8458123

5 comentarii:

George spunea...

Putem compara efectele crizei economice actuale cu cele generate de criza din 1929-33? Raspunsul la aceasta intrebare poate fi impartit in doua:
- da, pentru ca si aceasta criza a fost cauzata de specularea in exces a unor active financiare, in special actiuni si imobiliare (sa nu uitam, creditele subprime au declansat aceasta criza economica), active al caror pret a crescut complet necontrolat in ultimii 10 ani iar acum, cand pretul acestora se apropie de valori mai normale, descoperim ca bogatia mondiala s-a redus cu 30.000 de miliarde de dolari. In plus, este evident faptul ca guvernele si diferitele institutii de reglementare nu au tinut pasul cu vremurile iar cadrul legislativ existent in unele domenii este complet depasit.
- nu, pentru ca acum exista mai multa bogatie, situatia economiei mondiale este incomparabil mai buna decat a fost in urma cu 80 de ani iar guvernele au fonduri pentru a lupta impotriva acestei crize. Cei mai pesimisti analisti indica pentru 2009, an considerat ca reprezentand apogeul crizei, o scadere a PIB-ului SUA de 3-4% in timp ce rata somajului nu va trece de 8-9%. Comparati aceste cifre cu cele de acum 80 de ani si veti vedea de ce situatiile nu se compara daca discutam in procente. In cifre absolute insa, pierderile de acum sunt mult mai mari avand in vedere ca in perioada 1929-33, o scadere a bursei cu 80% a dus la pierderi de zeci de miliarde de dolari in timp ce acum, o scadere de doar 40% a DJIA a dus la pierderi de mii de miliarde.
Nu stiu nici cand si nici cum se va termina aceasta criza, insa sunt convins ca in perioada urmatoare, in SUA se vor pune bazele unui nou “New Deal” prin care vor fi reglementate tranzactiile la bursa, piata bancara si modul in care se evalueaza valoarea activelor depuse drept garantii pentru credite.
La 80 de ani de la cea mai mare criza financiara din istorie, businessul mondial are nevoie de noi legi si reguli pentru a functiona. Capitalismul in forma actuala si-a demonstrat limitele.

Viorel Bianu spunea...

Discutia despre "New Deal" nu este noua. Toata problema este ca ar trebui sa se stie foarte clar ce ar trebui sa contina acest "New Deal" si in plus, sa se si respecte... Ori fata de cum au procedat in 2008 Lehmann Brothers si altii (sau cu cativa ani inainte Enron), am serioase indoieli. Un "New Deal" nu este suficient, este necesara o re-gandire profunda a sistemelor economico - sociale, in conditiile in care atat comunismul, cat si capitalismul "si-au demonstrat limitele". Este oare posibila "o a treia cale"?
Intr-una dintre "extreme", unii din propovaduitorii acestui concept merg pana la ideea desfiintarii statului. Iar in ceea ce priveste Belgia, in privinta datoriei acesta este adevarul, dar lipsa unui guvern - de un an de zile - nu a impiedicat functionarea statului si a economiei. Si atunci, este cu adevarat util si necesar sa existe in societate oameni politici?

Eugen Popp spunea...

Salut! New deal este un happy ending, lumea in mod genetic isi imagineaza ca va exista un happy ending. Dar daca nu va exista, daca furtuna se va declansa totusi si va matura totul in cale ?

Zummuz spunea...

Stiti jocul acela din copilarie in care ne invarteam pe langa un sir de scaune si la un semn fiecare incerca sa se aseze pe unul dintre ele si unul ramanea in plus?
Acum constientizati ca sunt de cel putin 10 ori mai multi bani teoretici decat reali. La fiecare semn incercam sa ne asezam pe ei. 1 reuseste si 9 nu. Cam asta e jocul care se joaca acum. Sua incearca sa cante cat mai mult ca sa nu piarde trenul si poate vor prinde un scaun.
Din partea mea ar trebui sa cantam de mai multe ori si sa cada sua de 9 ori ca de 70 de ani incoace traiesc pe spinarea noastra tiparind niste hartii fara valoare impuse cu forta portavioanelor si a tradarilor.

aldehida spunea...

Acum vin si eu cu un comentariu de etajul 2 , Rahova... Toata lumea datoreaza dar cui? Raspunsul are doua taisuri.Despre "New Deal" am o parere ca este un fel de contract de munca sclavagist care nu are efect decat in sensul de "v-am stors maxim pe regulile vechi, iaca p'alea noi".