vineri, 19 august 2011

Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (financiare)

Intr-o vineri, pe seara, S&P a redus ratingul SUA, asta dupa ce in joia precedenta Dow Jones pierduse oricum 500 de puncte (cadou de ziua lui Obama zic gurile rele). In weekend am fost mai mult plecat, luni dimineata mi-am facut bagajele iar la pranz am decolat in concediu. Unde am fost nu am avut decat o legatura destul de limitata la internet si un laptop la care stateam la coada. Asa ca nu am spicuit decat putine titluri plictisitoare: DJ pierde 650 de puncte, Revoltele se extind si in alte 3 orase, BRD -21%, De la HK la NY bursele inchid pe rosu, Francul trece de 4 lei, Aurul depaseste 1800$ samd. Ce pot spune, decat ca aceste titluri stiri, fara vreo posibilitate de analiza sau de interpretare pe larg te fac sa te intrebi daca va mai exista compania aeriana pana cand ai biletul de intoarcere.
Totusi de ce sunt atat de importante valorile din titluri? Punctele astea sunt ca valurile, daca te loveste un val de 1m e o joaca, unul de 3m scufunda o barca, valul de la Fukushima a avut 7m parca. Cam la fel e si cu bursa, daca DJIA pierde cate 100 de puncte pe zi, timp de 2 saptamani, nu e o mare problema si inotatorii experimentati probabil ca pot face profit din asta. Dar daca pierde 650 de puncte intr-o singura zi, e o catastrofa! Mai mult decat atat e ca valori catastrofale de acest gen s-au repetat cateva zile consecutive pe bursele din intreaga lume.
Ma uit acum si vad ca doar de la 1 august DAX -22% , FTSE -12,5% , DJIA -10%. Pai asta inseamna probabil peste un trilion pierdut in doar 3 saptamani. Cat despre Romania nici nu prea conteaza -14% inregistrat de BET decat asa ca valoarea statistica si simbolica. Cele 2 miliarde de Euro pierdute in 3 saptamani, ca idee, inseamna dublu decat economia care ar fi rezultat din taierea pensiilor cu 15%. Asa ca cine viseaza relansarea economiei, crestere economica, scapam de criza, cresteri de pensii si salarii...
Un lucru bun, pana ieri, a fost ca perioada turbulentelor mari parea sa se fi terminat dupa cateva zile. Dar evolutia ultimelor 2 zile ne arata ca rollercoasterul nu a ajuns in statie ci doar a facut o pauza de poza.

Pentru cine nu m-a crezut in urma cu cateva luni tin sa reamintesc ca am scris despre ce va urma aici:
http://monkey-100.blogspot.com/2011/06/furtuna-secolului.html
http://monkey-100.blogspot.com/2011/03/daca-se-intoarce-criza.html

miercuri, 17 august 2011

Holla Barcelona!

Saptamana superba in Barcelona tocmai s-a incheiat cu o sosire nu la fel de placuta pe Baneasa, dar nu are rost sa iau in desert aeroportul nostru acum, poate in alta postare.
Acum am o imagine completa asupra generalitatii Cataloniei. Este un oras surprinzator de bine sistematizat, desi cladirile au o vechime considerabila. Cea mai mare parte este organizata in cvartale, grupuri de blocuri in forma de O, astfel toate strazile sunt perpediculare intre ele. Spatiul din interiorul O-ul (parterul) este construit multifunctional, magazine, parcari si alte spatii comerciale. Strazile fiind perpedinculare si cu sens unic, iar numarul mare de parcari in interiorul blocurilor, combinat cu o infrastructura de transport public foarte densa (10 linii de metrou cu statii dese) fac traficul in Barcelona extrem de usor si placut. In poza urmatoare se poate vedea 'aglomeratia' din una din cele mai mari intersectii din centrul orasului.
Numarul mare de obiective turistice, te fac sa nu simti cum trece o saptamana: Sagrada Familia (foto stanga), parcul si casele lui Gaudi, Rambla, piata Spaniei (foto centru), piata Universitatii, cartierul Gotic, coridele (foto jos), portul si multe, multe altele.
Despre arhitectura lui Gaudi, care se intalneste la tot pasul, nu pot sa ma pronunt prea mult, pentru ca recunosc nu ma pricep. As putea sa spun doar ca e un fel de Picaso al arhitecturii.
Din punct de vedere financiar, Barcelona e destul de scumputa. Dupa cum am scris in postarea anterioara ne-am luat si niste tepe in primele zile, ajungand sa platim pana la 50 de Euro pe zi pe mancare. Dar cam din a 3-a zi am intrat in normal. Transportul cu metroul costa 8,4 Euro pentru 10 calatorii, intrarile la diverse obiective sunt cam 15-20 Euro.
Daca la mancare e totusi scump, in restul magazinelor sistuatia sta exact invers. Tricourile in Zara se puteau gasi sub 6 Euro, adidasi din piele la 20 de Euro, preturile la electronice foarte bune, de exemplu am gasit produse originale Sony pentru PS3, la preturi mai mici decat SH-urile la noi.
Din pacate nu am fost pe faza si am lasat cumparaturile pe ultimele 3 zile. Problema e ca la ei sambata la pranz se cam pune lacatul, cu exceptia mall-urilor scumpe, iar luni pentru ca a fost Sf. Maria a fost totul inchis, asa ca am ramas fara o gramada de lucruri pe care doream sa mi le cumpar.
Am umblat foarte mult, si in imprejurimi, pana la Monsertat si pana la Port Aventura (parcul de distractii emblematic al Spaniei), dar despre acesta din urma intr-o postare ulterioara.

Ca impresie finala pot spune ca a fost unul din cele mai reusite concedii, iar ca impresie generala, ocupa locul 3 pana acum dupa China si Franta.

duminică, 14 august 2011

Barcelona - short preview

Salutare! Daca va intrebati de ce nu am mai scris de o saptamana, este pentru ca aceasta este prima mea postare pe blog din alta tara. Ei bine sunt in Barcelona, Spania!

Primele impresii povestite pe scurt ar fi ca Barcelona este un superb oras mediteranean, care imbina mult mai bine viata turistica cu viata de oras modern decat Praga de exemplu. Obiectivele si circuitele turistice sunt bine puse la punct, infrastructura de transport este absolut excelenta, in sensul ca in toata saptamana asta nu am vazut nici o coada la semafor si am ajuns foarte repede si foarte accesibil oriunde.
Sunt atat de multe de facut si de vizitat incat o saptamana este arhi-insuficienta si nu apuci decat sa iti faci o impresie generala sa vizitezi cateva din obiectivele principale si eventual 1-2 bai in Mediterana. Din punct de vedere al preturilor nu este nici cel mai scump si nici cel mai ieftin loc de pe pamant, este asa si asa. Dupa ce ne-am luat cele mai mari tepe in primele 2 zile, ne-am acomodat si noi cu situatia si cu comerciantii iar restul concediului a fost foarte placut.
Mai multe amanunte, saptamana viitoare cand ma intorc si eu in tara si pot sa descarc si pozele mele.

luni, 8 august 2011

duminică, 7 august 2011

De weekend: o blonda la examenul de permis


  • Examenul pentru obtinerea permisului de conducere. Blonda urca în maşină. 
    - Mulţumesc, ati picat! spune examinatorul. 
    - Cum să nu trec cand nici nu am pornit? 
    - Te-ai asezat pe bancheta din spate!


  • Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Restul a fost fabricat în China .


  • O blonda ii spune unei prietene: 
    - Ieri am fost la oftalmolog. 
     - Si ce ti-a spus? 
    - Mi-a spus să învăţ alfabetul.


  • O tipa isi suna prietenul: 
    -Gata. Totul s-a terminat! 
    -Dar de ce? Noi ne iubim... 
    -Am auzit. Stiu totul. Vorbeai cu cineva la telefon si spuneai ca şase luni ai avut papiloma biocelatum ... 
    -Cichlasoma! Cichlasoma biocellatum! ...Şi sifilitus labio. Labio Frenatus! 
    -Sam, eu îmi doresc copii! Iar de boli venerice nu am nevoie! 
    -Gata! In prezenta blondelor nu mai vorbesc despre pesti de acvariu


  • - Cum se traduce „I don’t know”?
    - Nu știu. 
    - Băga-mi-aș, nimeni nu știe… 

  • vineri, 5 august 2011

    Game of Thrones - efecte vizuale

    Game of Thrones este in opinia mea cel mai bun serial istoric/adventure de la Rome incoace. Si ca cele mai multe productii HBO exceleaza la calitate, detalii si scenariu. La unele capitole, dar nu si la lungime, depasind Roma
    In clipul de mai jos puteti vedea cum au fost create efectele speciale si cea mai mare parte din universul Game of Thrones. Pot spune ca in afara de cateva elemente fantastice din film, efectele vizuale sunt atat de bine realizate incat pana nu vezi acest clip nu iti dai seama ca au existat.

    joi, 4 august 2011

    Problema inotatorilor

    Intr-o apa mare (de exemplu un ocean) sunt 4 inotatori. Trei dintre ei au culorile costumelor de inot in ordine aleatoare rosu, verde, albastru. Distanta dintre oricare doi inotatoti dintre cei 4 este de 10 metri. Ce culoare are costumul celui de-al patrulea ?


    Doua scari rulante merg in paralel una langa alta. Una urca si alta coboara si fiecare au cate 100 de trepte. Cate o persoana sta pe fiecare treapta si intotdeauna scarile sunt pline. Daca un om paseste pe prima treapta a scarii rulante care urca, cu cate persoane se intalneste pana ajunge la finalul scarii ?


    Trei oameni (A, B şi C) trebuie să treacă un pod. A poate să treacă podul în 10 minute, B în 5 minute, iar C în două minute. Mai există şi o bicicletă cu care oricine poate traversa dincolo într-un minut.
    Care este timpul minim în care cele trei persoane pot trece podul, dacă fiecare persoană se deplasează cu viteză constantă? Justificaţi!

    *later edit: la ultima problema e discutabil daca trec podul pe rand sau deodata (multumesc Cristi pentru rezolvarea ta)

    miercuri, 3 august 2011

    de Mircea Cartarescu

    Am primit si eu pe email textul acesta fara titlu semnat de Mircea Cartarescu, care m-a pus mult pe ganduri. Si pentru ca merita mai mult decat un forward, l-am postat pe blog:

    "Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
    In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
    Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii. Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
    Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.
    In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii sunt proprii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
    Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase.
    Pot fi si alte explicatii obiective. Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai. Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti.
    Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei. Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata. "

    Steven Spilberg

    Am vazut ieri ultimul film al lui Steven Spilberg asa ca initial postarea ar fi trebuit sa fie despre acel film si nu despre regizor in general. Dar filmul a fost atat de slab, ca sa nu zic prost, incat trebuie sa scriu despre genul de filme pe care a ajuns sa le fac unul din cei mai cunoscuti cineasti. Spilberg are o serie de filme istorice bune spre foarte bune. Dar in paleta de filme semnate, a strecurat o gramada, din ce in ce mai mare, de SF-uri cu scene horror facute in cat mai mare graba pentru a incasa repede banii din cinematografele pustii vara.
    Pana la urma nu consider ca am pierdut banii cu Super 8, pentru ca a fost asa ca un vaccin. A fost atat de prost incat sa ma convinga sa nu ma mai uit la alt film de acest gen facut de Steven Spilberg. Daca ar fi fost doar mediocru probabil ca m-as mai fi uitat si la urmatoarele avand asteptari destul de mari.

    (nu chiar asa de) Super 8
    Un film adolescentin, despre pusti de 12-14 ani dintr-un orasel necunoscut american din 1979. ET evadeaza dintr-un tren care explodeaza cateva minute fara oprire. Se misca si arata ca in Arahnofobia. Incepe si ataca prin orasel la intamplare si desi e mare cat un dinozaur din Jurassic Park nimeni nu il vede cum fura motoare de masini si cuptoare cu micorunde. Armata americana vine in mare mister si secret in orasel si desi e omniscienta, omiprezenta si omnipotenta, nu stie exact ce conteaza, nu este exact unde trebuie si nu poate exact ce e mai important. Urmeaza scenele din War of The Worlds in care il fugaresc pe paianjenul-dinozaur-extraterestru cu tancurile prin orasel. Asta scapa, nu ii mananca pe copii si face un Transformers de nava cu care pleaca inapoi acasa dupa ce baiatul isi ia ramas bun de la el.
    Singura legatura cu titlul este ca s-a creat o poveste paralela si secundara in film pentru a da un nume cat mai comercial si mai vandabil peste vara.
    Nota mea: 4 pentru ca este un colaj jalnic intre filmele amintite mai sus.

    luni, 1 august 2011

    Cum am castigat la concursul de bordgames

    Ei bine pot sa ma laud si cu victorii la concursurile de boardgames la care am tot participat, nu numai cu infrangeri, dintre care una ingrozitoare. Sambata Ceainaria Tabiet (http://www.ceainariatabiet.ro/) a organizat un concurs mixt, neoficial, de boardgames. 3 mese de joc, 3 runde si o paleta variata de jocuri: Catan, Carcasonne, Blokus, Power Grid, Dominion, Samurai, Dixit si altele. Punctajul clasic: 5p locul 1, respectiv 3-2-1 celelalte locuri. Dar de data asta amestecarea jocurilor si a jucatorilor a fost foarte buna.
    Am inceput prima runda la o masa de Catan, Cezar si Bogdan, amenintarile principale din concurs, fiind la Carcasonne si Power Grid. Cu acces la lemne si la caramizi pe 6 si pe 8 de la inceputul jocului, nu mi-a fost deloc greu sa ma intind pe toata insula si sa bifez cel mai lung drum. Mai greu a fost sa obtin punctul final, deoarece nu aveam mai deloc piatra pentru oras iar stimatele mele concurente nu faceau comert cu mine si doar pe mine ma furau. Dupa ce am facut si orasul pentru 10 puncte am castigat runda 1 (in poza cu albastru). Cum m-am asteptat, Cezar si Bogdan au castigat la Carcasonne si Power Grid. Deci competitie stransa mai departe in concurs.

    A 2-a runda am jucat Samurai in 3. Mi-am asigurat usurel cele 3 piese din Tokyo (in poza cu verde) dar pe urma a fost o alergatura pe insulele japoneze dupa restul de piese. Am reusit sa castig marginal cu un 4-2-2 dupa eliminarea majoritatilor si o greseala a Claudiei care a estimat gresit piesele si a terminat cu 6-2-1.






    Ultima runda a fost si cea mai extenuanta (doar e un joc conceput de Mensa): un joc de Blokus cu Cezar, Bogdan (care aveu 10 si 8 puncte dupa primele 2 runde) si Claudia (jucator bun, dar nu era o amenintare directa dupa punctaj). Am jucat o runda de incalzire si una oficiala si am reusit sa castig locul 1 si de data asta. In poza cu rosu.

    Victorie pe linie !!!

    1 an de monkey100

    Astazi blogul meu implineste 1 an. In 2010, pe 1 august, am inregistrat domeniul monkey-100.blogspot.com . Primul articol l-am publicat in ziua urmatoare si de atunci au urmat peste 300 de postari, 4.400 de vizitatori unici si 17.000 de vizualizari. Am avut o evolutie permanenta varind intre o postare pe zi si cateva pe saptamana. Subiectele abordate au evoluat si ele, de la criza economica si colapsul pe care il intuiam atunci ca fiind iminent, pana la Fukushima, PlayStation sau boardgames. Intre timp nu mai cred ca este iminent un colaps economic ci ca e doar o criza lenta dar si foarte lunga.

    "conceptus
    Incep acest blog cu o parabola care imi place foarte mult si in care eu am mare incredere. Conceptul acesteia este ca indiferent cat de imposibil pare un anumit obiectiv de atins, daca reusesti sa aduni masa critica necesara, succesul este mult mai aproape.
    Maimuta-100 (parabola)
    Un experiment american, din timpul razboiului rece, a incercat sa afle in cat timp se poate repopula o zona bombardata nuclear. Pe una din insulele expuse la radiatii nucleare, dupa doi ani de la experiment, au adus o colonie de maimute. Lucrurile mergeau destul de bine, cu exceptia ca nuca de cocos, alimentul preferat al maimutelor, avea coaja usor radioactiva. Asa ca au luat cateva maimute si le-au dresat sa spele intai nuca de cocos bine, cu apa de mare. Aceste maimute, reintoarse in comunitate, isi spalau nucile de cocos inainte de a le manca. Incet si alte maimute le-au preluat obiceiul. Cateva in prima saptamana, alte cateva in saptamanile urmatoare, si numarul celor care isi spalau nuca de cocos inainte de consum a crescut.
    Tot asa, pana cand maimuta 100 a preluat si ea obiceiul, moment in care toate maimutele din colonie au inceput din acea zi sa isi spele nucile de cocos."