duminică, 27 mai 2012

Marti, dupa Craciun - sau oricand, ca nu conteaza

Traiam cu convingerea ca doar filmele lui Sergiu Nicolaescu sunt sinistre si ca mai bine m-as duce sa probez haine sau sa ma pierd prin padure, decat sa ma uit la asa ceva. Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca sa ma pierd prin padure ar fi chiar interesant si provocator. La lista cu filme interesante si provocatoarea tocmai am trecut si superproductia 'Marti, dupa Craciun'.
Cum ne uitam noi acum la Discovery Channel si vedem cate un trib din Africa sau Indonezia ca nu face absolut nimic decat sa isi vada de activitatile obisnuite de fiecare zi, la fel va putea cineva din viitor sa se uite la acest film documentar cu titlul "viata obisnuita la inceputul secolului XXI". Bonus contine acelasi grad de nuditate ca orice documentar despre triburile din Africa.

El o inseala.
El ii spune.
Sfarsit.
Intre timp merg la mall, la dentist, pe autostrada, la masa, la bunici. Au discutii neconvingatoare, banale, plictisitoare si lungi. E garnisit din plin cu nuditate fara nici un fel de logica cu, era sa zic actiunea filmului. Ce incapea lejer in 25 de minute a fost tras de par pana la o ora si jumatate, astfel ca in ultimele 3 minute ascultam  colinde de Craciun, urmate de generic.

3 comentarii:

aldehida spunea...

Sunt contra ca de obicei. Filmele lui Sergiu Nicolaescu sunt niste filme bune in contextul timpului si se tin aproape de istorie. Parca prefer sa vad o mardeala specificata si in istorie decat o victorie plina de efecte video asupra orcilor, trolilor si alte corpuri umane deformate in anume moduri... Normal ca SN a mai pus si niscai aerianism in seama poporului din care se trage dar mentine o identitate nationala. Despre "Marti, dupa Craciun" ma abtin pana-l vad.ook

aldehida spunea...

PS aerianism e un termen personal intre arian si aerian. Imi place media...

Eugen Popp spunea...

Nu-i nimic, daca nu ar fi nimeni contra atunci cum ne-am evalua? Pot fi de acord in contextul timpului si al EREI. Da, pentru comunism fara nici un fel de concurenta, poate ca filmele alea erau bune. Desi cred ca majoritatea productiilor americane din anii 30-40 erau mai bine facute, mai atente la detalii si mai bine conturate decat succesele lui Sergiu Nicolaescu din anii 70-80.