Balonul imobiliar - cum s-a spart, unde va ajunge sapunul?

Am continuat sa caut mai multe informatii pe internet despre colapsul economic, mai ales ca si in perioada aceasta cine ofera sfaturi le ofera mai degraba in propriul interes (vezi indicatiile valutare ale lu' Patriciu, cine s-a luat dupa el anul trecut isi blesteama zilele acum, sau i le blesteama, depinde... oricum sa-i fie rusine).

Revenind, in abundenta de informatii despre criza am gasit pe money-watch.co.uk un raport care explica foarte clar cum se formeaza un balon, nu conteaza domeniul, este general valabil.

Graficul acesta este foarte asemanator si cu situatia imobiliara de la noi, nu?

Se vad clar 4 etape:

1999 - 2003 investitii prudente, preturile de vanzare sunt normale, apar mici constructii, primele cartiere rezidentiale se dezvolta apendice la satele din jurul Bucurestiului;

2003 - 2005 etapa investitorilor, piata incepe sa accelereze, apar primii latifundiari, se finalizeaza primele proiecte notabile, perioada se incheie cu vazarea lor, si cu o usoara scadere a preturilor;

2005 - 2008 perioada psihozei (am trait o psihoza, nu? unii inca isi mai pun sperante in ea). Mass media vede in sfarsit fenomenul si incepe sa il promoveze (din ce poate face audienta mai bine decat din mania si obsesia altora). Toata lumea crede ca da lovitura (multi si dau in perioada asta), se construieste peste tot, toata tara umbla cu harta in mana prin cine stie ce campuri, mlastini si viitoare gropi de gunoi, cautand aur. Bani europeni dirijati in proiecte viabile le stimuleaza prin exemplu pe cele false (dincolo de linia de centura, langa groapa de gunoi, la cuca macaii, singur in mijlocul campului, in cartierele foarte proaste, etc.). Incepe lacomia, preturile se dubleaza si se tripleaza si iar se dubleaza. Bancile lacomite de dobanzile exagerate steroizeaza si mai mult halucinatia nationala fara sa tina cont de nici un risc.

August 2008 - se ating noi culmi de progres si civilizatie (3000 de euro / mp), dupa care balonul bubuie.

2009 "criza nu ne va afecta" respingere, negare, refuz in acceptare. In timp ce preturile o iau la vale multi spera intr-o "revenire la sfarsitul anului". Din pacate programul electoral prima casa da o senzatie de revenire la normal si multi se grabesc sa profite de preturile mici pana nu vor creste la loc.

2010 revenirea pietei nu s-a inamplat, frica pune stapanire pe dezvoltatori, pe mari proprietari si pe zecile de mii de familii care au contractat credite catastrofale. Preturile scad constant, vinde numai cine se afla sub ultimul pret mediu.

Unde suntem acum? Nimeni si nimic nu mai poate opri implozia, nici o banca, nici o campanie electorala, nici o super oferta a unui dezvoltator. Cred ca suntem in primele momente ale fricii, doar putin sub minimele de anul trecut. Cu ce viteza se va cobora pe topoganul din grafic, depinde doar de agravarea generala a economiei. Economia s-a umflat fals odata cu veniturile din banci si imobiliarele si a bubuit odata cu ele. Adevaratele mari falimente inca nu s-au intamplat!

Vestea buna, daca se poate numi astfel, e ca se intampla si la case mai mari, fenomenul nu este doar mioritic. Putem invata de la cei mai mari, cu o economie mai sanatoasa, cu o inertie mai mare, ce se intampla la ei poate sa ne fie folositor ca lectie si noua. Invatam de la greci ce inseamna supraindatorarea nationala. Poate ca este bine ca se reduc, in disperare de cauza, cheltuielile bugetare inainte sa ajungem cu totul in groapa, asa poate, groapa o sa fie mai putin adanca.

Daca v-a placut materialul trimiteti-l si prietenilor din retelele voastre: