Ajungi la noi in otopeni, faci checkin-ul, lasi bagajul, mergi in sala de asteptare de unde te sui in autobuz. La avion desi sunt doua scari toti se inghesuie pe prima scara (mai ales cei care aveau bilete in spatele avionului), asa ca desi aveam bilet in fata, am asteptat sa termine de inghesuit cei cei cu biletele din spate.
Aterizez la Ruzyne, Praga. Avionul opreste direct la terminal, cobor la sosiri unde bagajele intrau deja pe banda clar marcata cu numele zborului. La informatii mi se recomanda un autobuz care ma lasa direct la metrou.
La intoarcere, in acelasi autobuz anunta: Schenghen terminal 1, nonSchenghen terminal 2. Ma duc la terminal 2, de unde am placuta surpriza sa constat ca totusi zborul de romania decola de la terminal 1. Ma tarai prin tot terminalul (si este lung, si picioarele ma dureau chiar mai tare decat de dimineata) pana la checkin 141 (am pornit excursia de la checkin 250). Checkin-ul electronic se desfasoara foarte bine, si merg la poarta de imbarcare. Deja aici se vorbea intens limba romana.
Nu apuca domnisoara sa afiseze numele zborului, ca o mare parte au sarit de pe scaune si au format o coada lunga (ma intreb de ce se grabeau ca oricum avionul pleca intr-o ora). Banuiesc ca experienta de la imbarcarea din otopeni le-a folosit si au solicitat la imbarcare intai ultimele randuri.
"Passengers from rows 12 to 16 first, please!"
"Haaa, ce a zis?"
Vazand ca nu reactioneaza nimeni de la coada dupa ce mai repeta odata anuntul, se uita la cateva bilete, si le face semn calatorilor sa vina in fata. Moment in care coada destul de civilizata se napusteste in jurul checkin-ului formand o gloata. Evindent un pensionar cu randul 8 se impingea insistent, la care la fel de enervata deja stewardess-a ii repeta apasat: "Rows 12 to 16!"
In avion se zboara ok, desi toti erau experti aeronautici la sunetele scoase de avion. In Otopeni, nu apuca bine sa aseze si a doua roata pe pista, ca deja unul era in picioare (sa nu aterizeze fara el, banuiesc). Avionul merge catre terminal, dar este intors din drum si parcat la capatul pistei. Scarile si autobuzele inca nu au venit, dar jumatate din avion era in picioare (poate coborau pe cont propriu). Suntem manati in camioane dupa vreo 10 minute de asteptare. In otopeni, nu tu lift, nu tu scara rulanta, iar la bagaje am banuit ca suntem singurul avion sosit, ca nu era decat o banda si aia nemarcata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu