Scotland: Edinburgh

One year to this day, a morning train from King's Cross was taking me to Edinburgh for my last trip in UK. After getting off in the majestic rail station in the very heart of the city of Edinburgh I was shocked by two things. First the medieval beauty of everything around, secondly by the large number of people with with kilts, pipes, flags and blue painted faces.

No, I was not in Avatar, Scotland just proclaimed the referendum to break away from the United Kingdom. At first I could not understand why anybody would really seriously consider this.

The answer comes when you visit the Castle of Edinburgh. Built on top of a small volcanic mountain it offers great views of the surroundings and a very interesting historical visit. The castle stood - got destroyed, rebuilt, destroyed again and rebuilt again, witness for centuries of war between Brits and Scots. So going to a secessionist referendum no longer looked so surprising to me.

Visiting Scotland's capital
If you have the possibility to take a weekend to Edinburgh, than please do so. This is one of the best places I have seen in all my time in UK. The city is extremely beautiful, the people were all very friendly and eager to help me out when I was confusing Holyrood Road with Holyrood Park Road on the map, which of course were 20 minutes apart one another.
You must visit here the castle, walk around the train station and cross the bridge by foot (you will realize what bridge I am talking about the moment you get there), stroll the gardens below the castle and if you are in for a hike also climb Arthur's seat - another short volcanic mountain that gives you side view of the city.
There are a lot of very nice traditional shops in the city center where you can buy a lot of exquisite stuff.
For a delicious treat, make it to one of the pubs on George St and get a full pack of ribs with a pint of Scottish ale.

How to get to Edinburgh and how much does it cost?
I have used, and I recommend, the site www.thetrainline.com. Here you can buy a combo and it is really worth it. A return trip by train had cost me 50+65 GBP. The trains leave from King's Cross every hour, but you really need to book in advance otherwise it is extremely expensive. The same site sold me a room in a very nice and tidy hotel (Mason house) for another 65 GBP and 2 days travel card in Edinburgh for 3 GBP each. It is worth mentioning that the same hotel was charging 100+ GBP at the reception desk and a minimum of two nights booking. So that site got me a really good deal. Also the hotel breakfast was one of the best I've had.

For visiting the castle you will need 16 GBP, I do not recommend the audio guide as the toured guide is one of the best I've ever had the pleasure to assist.
Everything else is generally a bit less expensive than London, but make sure to enjoy everything as if it was the only time you visit Edinburgh!

My funny adventure
It started to get dark and I was exhausted after my 5 hours train ride, climbing Arthur's Seat, walking through the town center to cover as much as possible so I decided to take one last bus ride to the near by end of the line (according to my map). And so I did, and after 15-20 minutes in the bus it looked no way near the end and the bus was almost deserted. I realized that I took the bus in the other direction (left side driving can still confuse you even after 3 months). I asked a passenger if there are any other buses going back (have not seen one for 10 minutes) and he answered me that this was the last bus going to port! I got down and was trying to figure out where I was on the map. It was dark, cold raining and I had my rain hood all the way over my eyes. A couple crossed nearby and I asked them for directions, not realizing how I was looking. I am glad they did not run away and that they pointed me to the nearest bus route that was still running.
In London night buses ride all night long as you'd imagine. Well in the tiny city with little action on a Saturday night, night buses run only 2 more hours than normal ones. So you'd imagine how happy I was after running for 15 minutes to the city center to catch what was probably the last night bus that took me to my hotel. (yes I did run)

12 Years a Slave

Filmul 12 Years a Slave este o drama tulburatoare ecranizand o perioada neagra din istoria umanitatii. 

Solomon, un negru liber din New York, cu cateva decenii inainte de abolirea sclaviei, este inselat, rapit si vandut in sclavie. Ajunge rand pe rand, pe mai multe plantatii din sud, unde intalneste stapani de tot felul. 

Drama si atrocitatile sclaviei sunt fie cunoscute, fie intuite de multi, insa acum sunt concentrate si condensate pe parcusul a doua ore si 10 minute de violenta, nedreptate si cruzime. Insa putin altceva se mai poate vedea. Sau poate cruzimea te desensibilizeaza inca de la inceput.

Ce lipsesc celor 12 ani de sclavie pentru a merita permiul Oscar, sunt momentele memorabile. Nu stiu cu ce imi voi aminti acest film, decat pentru violenta. Am simtit o rezonanta emotionala mult mai puternica la The Butler si evident la Cloud Atlas (alt film centrat pe tema omului care il inrobeste pe om, dar povestit independent de era si generatie). 

Filmul a castigat deja Globul de Aur la categoria cel mai bun film si este nominalizat la mai multe categorii la Oscar. Este un film foarte bun, insa nu vad cu ce iese in evidenta fata de alte filme tematice si la fel de violente: Amistad, Django Unchained. Sau mult mai putin axate pe violenta: The great debaters, Lincoln, The butler. 

Nota mea: 10 pentru recrearea fidela a tragediei, insa Oscar pentru cel mai bun film, nu din punctul meu de vedere.

Jocurile Foamei

Din punct de vedere al unui roman in mai multe parti, trilogia Jocurile Foamei ale lui Suzanne Collins este acum preferata mea si depaseste in acest moment in ordinea preferintelor mele saga Dune (de Frank Herbert).
Ca sa fiu mai explicit, primul volum din Dune, ramane pentru mine probabil cel mai bun roman SF, insa intreaga saga Dune nu este chiar asa grozava. Cel putin pe la ultimele volume de abia asteptam sa le termin mai repede sa scap de ele.
Jocurile Foamei se desfasoara intr-un univers post-apocaliptic futurist, in care 12 natiuni (districte), supravietuitoare, sunt obligate in fiecare an sa ofere tribut un baiat si o fata pentru a se lupta pana la moarte in arena. Desi unii spun ca subiectul este preluat din Battle Royale (pe care nu l-am vazut / citit), dupa parerea mea  este mai apropiat de Pane et Circem. Capitoliul ofera ratii alimentare in schimbul introducerii numelor tinerilor de mai multe ori in tragerea la sorti, in acelasi timp cu oferirea spectacolul arenei propriilor locuitori.
In partea a 2-a si a 3-a viata din capitoliu este mai bine detaliata, locuitorii acestuia traind in principal din productia districtelor si pentru spectacolul arenei.
Filmul Jocurile Foamei este foarte bine facut. Am scris despre el aici, inainte sa citesc cartile. Atunci nu eram foarte convins de toate aspectele lui, insa acum vad ca filmul a facut tot ce a putut din carte. Diferenta fiind doar de unghiul in care e privita actiunea si bogatia detaliilor, iar mai putin de caracterul personajelor si naratiune. Ba chiar pot spune ca imi pare bine ca am vazut intai filmul, pentru ca parcurgand primul volum revedeam imaginile. Insa oricum, chiar daca stiam ce se intampla, asta este genul de carte pe care nu o poti lasa jos. Cel putin in primele 2 volume nici nu stii cand a trecut timpul, deoarece modul de a scrie si a prezenta actiunea e atat de intens si iti transmite atata empatie incat ramai uimit.
Singura diferenta majora este foametea crunta din carte, ce nu putea fi evidentiata la fel de bine in film. Chiar am auzit unele persoane intrebandu-se de ce filmul se cheama "Jocurile foamei".
Nu am sa dezvalui nimic din actiune, insa stiu intrebarea pe care si-o pune oricine dupa dupa marele final al primei parti: "ok si acum ce mai poate urma, nu s-a terminat?"
Ei bine nu! Ba chiar devine si mai interesant.

Bucuresti - Thassos cu masina

In aceasta vara am vizitat insula Thassos din Grecia. In aceasta prima postare voi descrie drumul parcurs cu autoturismul pentru a aviza alti amatori.

Am ales varianta prin Sofia, in principal pentru ca imi era familiar acest drum, fata de cealalta varianta comuna cu drumul spre Turcia. E o diferenta de cam 100 Km in plus, insa parcurgi o parte mai mare din Bulgaria pe autostrada. 

La dus am plecat la ora 22 din Bucuresti. Pana la Girgiu si dupa aia inca aproape o suta de Km dupa Ruse au mai fost masini, dupa care drumul a devenit pustiu, astfel incat am putut sa depasesc limitarile ridicole de viteza ce impanzesc Bulgaria. De ce spun ridicole, pentru ca in orice curba, pe orice camp pustiu, pe orice drum drept sunt numai indicatoare de 60, 50, 40 si 30, intercalate de indicatoare cu depasirea interzisa. Iar politia lor este celebra pentru a se posta in dreptul indicatoarelor de acest fel. 

Deasemenea ele apar absurd. Pe drum european drept, cu limita de viteza de 90, brusc si din senin apare un indicator de 40. Sau pe 2 stalpi consecutivi ai indicatoare de 60 si 30. Pai cum sa incetinesti de la 90 la 30 in 100m?! Cel mai elocvent exemplu este ca in momentul in care se termina autostrada spre Sofia, ai pe loc un indicator de 50 si acolo e si un radar. De fiecare data cand am fost in Bulgaria, cum s-a terminat autostrada cum a fost un radar. Prima data au incercat sa imi ia si spaga, dar nu m-am lasat.

Bun, dupa care cel mai scurt drum pana la cealalta autostrada (care merge de la Sofia spre Grecia), este drept prin Sofia, deoarece nodul rutier in care se termina e incomplet si ca sa ajungi la el altfel, ar trebui sa o iei pe centura de Nord, care ocoleste enorm de mult. Oricum Sofia din punct de vedere al traficului (si al dimensiunii) se aseamana cu un oras mare de la noi, deci nu dureaza mult sa o tai de la est la vest (similar cu a merge de la Agigea pana in Mamaia prin Constanta). Tot traseul prin Sofia are cel putin 3 benzi pe sens, dar este limitat la 50, chiar daca primii 4-5 Km sunt practic o continuare a autostrazii.

Ambele autostrazi au mai multe tuneluri si pasaje unde limita de viteza e de pana la 80. La intoarcere inclusiv era un radar cum se termina un tunel cu limita de 80. Noroc ca o masina din fata mea a incetinit brusc de la 130 la 80 si mi-a mirosit a radar. Tunelul asta nu era cine stie ce, se vedea prin el de la un capat la altul si era evident drept, dar radarul era acolo.

Restul drumului pana la Kulata (granita cu Grecia) e destul de drept si fara probleme, dar lipsesc cu desavarsire locurile unde poti sa depasesti. Insa cum am mers noaptea nu au fost probleme. Cu putin inainte de a iesi din Bulgaria am facut iar plinul de benzina. Plata cu cardul e cea mai convenabila solutie, cursul de schimb fiind de 2.32. Daca tot vorbesc de cursul de schimb, este foarte recomandat sa aveti 20 de Leva. 10 la dus si 10 la intors pentru Buvinieta. Buvinieta se poate cumpara si cu 30 de lei, dar 10 Leva valoreaza doar 23 de lei. 

Odata ajunsi in Grecia s-a zis si cu limitarile de viteza. Plus ca o saptamana nu am vazut nici un echipaj de politie in Grecia decat in port. Iar in urma cu 4 ani in Halkidiki singurul echipaj de politie l-am vazut la un accident cu victime. 

Cand am intrat in Grecia era inca noapte, rasaritul l-am prins aproape de Seres, iar in Keramoti am prins Ferryboat-ul de ora 9. Ruta cea mai eficienta este Kulata - Seres (Serrai) - Kavala - Keramoti. De la Kavala se merge pe autostrada pana aproape de Keramoti. Alta recomandare ar fi sa nu luati prima iesire de pe autostrada dupa Kavala ci pe a 2-a. Drumul e mai lung cu cativa Km, dar se parcurg mai multi pe autostrada.

Ferryboat-ul traverseaza din 2 in 2 ore si dureaza cam 40 de minute traversarea. Per total drumul a avut 750 Km si a durat 11-12 ore cu totul. Se poate lua si din Kavala, dar este mult mai scump si trece mai rar. 

La intoarcere am plecat cu ferryboat-ul de la ora 13. Am schimbat putin ruta la GPS ca sa mergem mai mult pe autostrada in Grecia si din pacate exit-ul pe care trebuia sa mergem era inchis, asa ca a trebuit sa o luam pe un drum alternativ. Insa era bine marcat (cu indicatii de Sofia) si in stare foarte buna. 

Odata intrat in Bulgaria drumul devine aglomerat de tiruri, care se depasesc greu, neavand portiuni in care sa le poti depasi. Iar drumul e impanzit de indicatoare cu depasirea interzisa, linie continua si limitari de viteza la 50-60. Ca sa explic mai clar frustrarea, portiunea similara de traseu, intre Giurgiu si Bucuresti este limitata la 100 si aproape peste tot sunt 2 benzi pe sens unde poti depasi. In Bucuresti am intrat la 1.30 dimineata, insa am avut o pauza de jumatate de ora in Sofia.

Costurile, pe langa cele de benzina/motorina, ar fi urmatoarele:

Taxa de pod Giurgiu - Ruse: 27 lei + 2 Euro

Buvinieta: 10 Leva pe saptamana

Ferryboat: 20 Euro masina + 3 Euro fiecare pasager

In total am parcurs 1950 de Km. 

Marti, dupa Craciun - sau oricand, ca nu conteaza

Traiam cu convingerea ca doar filmele lui Sergiu Nicolaescu sunt sinistre si ca mai bine m-as duce sa probez haine sau sa ma pierd prin padure, decat sa ma uit la asa ceva. Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca sa ma pierd prin padure ar fi chiar interesant si provocator. La lista cu filme interesante si provocatoarea tocmai am trecut si superproductia 'Marti, dupa Craciun'.

Cum ne uitam noi acum la Discovery Channel si vedem cate un trib din Africa sau Indonezia ca nu face absolut nimic decat sa isi vada de activitatile obisnuite de fiecare zi, la fel va putea cineva din viitor sa se uite la acest film documentar cu titlul "viata obisnuita la inceputul secolului XXI". Bonus contine acelasi grad de nuditate ca orice documentar despre triburile din Africa.

El o inseala.

El ii spune.

Sfarsit.

Intre timp merg la mall, la dentist, pe autostrada, la masa, la bunici. Au discutii neconvingatoare, banale, plictisitoare si lungi. E garnisit din plin cu nuditate fara nici un fel de logica cu, era sa zic actiunea filmului. Ce incapea lejer in 25 de minute a fost tras de par pana la o ora si jumatate, astfel ca in ultimele 3 minute ascultam  colinde de Craciun, urmate de generic.

Chess960 WL2012 R4: Team Romania vs. Team England

Am participat la un nou campionat de sah pe chess.com din partea Team Romania vs Team England. 

Cand m-am inscris la campionat nu intelegeam de ce eram alocat in grupa de puncte de 1300, eu fiind cotat la acel moment cu 1550. Misterul s-a elucidat in momentul in care a inceput campionatul. Nu era unul de sah clasic, ci de chess 960 (era specificat in regulamentul campionatului pe care recunosc acum ca nu l-am citit). La chess 960 eram amandoi mult mai slab cotati decat la sah clasic. 

Chess 960 inseamna ca piesele sunt aranjate aleator. Toate regulile sunt respectate, singura diferenta fata de o partida clasica este ca practic nu mai ai nici o deschidere de tip 'book move'. Denumirea de 960 vine de la numarul total de combinatii posibile de piese. In stanga (poza 1) puteti vedea structura de inceput a tablei si punctajul nostru dupa cele 2 partide (la inceput aveam aproximativ la fel).

Bun, dupa ce am trecut peste socul initial ca nu e o partida clasica, am dat de altul. Verificand partidele adversarului, am constatat ca el era unul de 1680 de puncte la sah clasic (cu mai mult de 100 peste nivelul meu).

Partida cu alb

Partida a fost tensionata de lipsa structurii clasice. Cu toate astea eu am reusit sa imi fac rocada si sa imi pun regele in siguranta, in timp ce adversarul meu nu a reusit. Am decis sa exploatez cat mai repede faptul ca nu avea regele in siguranta, asa ca am sacrificat nebunul pentru a face o bresa in lina din fata regelui advers. (poza 2 am sacrificat nebunul pe un pion).

 

Dupa ce mi-a luat nebunul cu regina, am contra atacat cu tura la A2 (eu avand turele legate pe randul A) s-a retras evident, a urmat sah la B7 si  dupa ce a fost nevoit sa se retraga iar, am provocat si celalat pion (D5) din fata regelui advers. Aici a venit si rasplata pentru sacrificiul meu, adversarul a ezitat si mi-a atacat tura in locul pionului. Am spus ezitat pentru ca mutarea a fost corecta, dar prea devreme in economia luptei. A urmat sah la D5, urmat de schimb de ture.

In acest moment, aveam in continuare o piesa in minus, insa regele advers era singur si separat de regina. Au urmat cele 2 sah-uri fatale la E4 respectiv C4 care au dus la capturarea a nu mai putin de 3 piese ale adversarului in 5 mutari.

Dupa ce i-am capturat tura si cei 2 nebuni adversarul a cedat partida. 1 punct pentru Team Roamania!

Partida cu negru

In acelasi timp s-a desfasurat si cealalta partida in care eu jucam cu negru iar adversarul cu alb. Probabil ca a fost cea mai tensionata partida pentru mine, la mutarea 33 aveam amandoi 4 din cele 7 piese pe tabla intr-un echilibru total (cred ca cele mai multe partide se hotarasc in primele 20 de mutari). Au inceput schimburile de piese, iar la mutarea 39 s-a trecut la batalia finala a pionilor. Echilibrul s-a pastrat intact asa ca la mutarea 52 a fost decisa remiza. 0,5 puncte pentru Team Romania!

In total am adus patriei 1,5 din cele 2 puncte posibile si ma pregatesc pentru meciul cu Rusia care trebuie sa inceapa la 1 iunie.

La ora la care scriu acest articol, echipa Romaniei conducea echipa Angliei cu 57.5 la 34.5 rezultatul putand fi urmarit aici: http://www.chess.com/groups/team_match.html?id=125182

The hunger games - jocurile foamei

Am fost la premiera acestui film si pot sa va spun ca mi-a placut. Am mers la cinematograf cu preconceptul ca filmul nu va fi cine stie ce, datorita reclamei "cel mai asteptat film al anului". Pai daca era intr-adevar cel mai asteptat film al anului, trebuiau ei sa imi zica asta? Ca sa nu mai spun ca John Carter, cel mai mare esec cinematografic, era trambitat tot cu "cel mai asteptat SF al anului". Ei bine, nu stiu daca o fi cel mai asteptat film al anului, dar este un film chiar bun. Ecranizarea unui best seller, publicat in 2008, abordeaza mai multe subiecte sensibile ale naturii umane. 

Intr-un univers postapocaliptic reconstruit, regatele (districtele), isi trimit prin tragere la sorti cate doi tineri sa lupte in marea arena din care poate iesi un singur invingator. Cum grupa de varsta variaza intre 14 si 18 ani, probabil ca veti merge cu gandul la Imparatul mustelor. Arena si desfasurarea luptelor par desprinse din Predators (cel din 2010 - un film bun care a readus franciza la atmosfera din anii '80).

Speranta este singurul lucru mai puternic decat frica.

Mai bine de jumatate din film se construieste amanuntit si migalos atmosfera de dinaintea intrarii in arena. Personajele sunt bine conturate, se construiesc legaturi cu o parte din ele, spectatorul atasandu-se emotional. Odata intrat in arena apare o oarecare senzatie ca filmul a intrat in criza de timp (dureaza deja de o ora si jumatate). Unele secvente de legatura ce ar trebui sa creeze conexiuni intre personaje, probabil ca au fost excluse la montaj. Deasemenea personajul secundar masculin, conturat in detaliu in prima parte a filmului, este practic sters pe final. Trasaturile care trebuiau sa il diferentieze in arena, nu sunt reprezentate deloc. Eu nu ma indoiesc ca in roman, toate aceste aspecte au o logica si o finalitate, insa pe finalul filmului impresia este ca lipsesc cateva lucruri. 

Tinand cont de succesul formidabil la start, 150.000.000$ in primul weekend, pe langa faptul ca vom avea probabil ecranizarea si celorlalte 2 parti, va aparea si o editie DVD prelungita, in care vor aparea scenele taiate la primul montaj. (Daca ati vazut editia prelungita a Avatar-ului, conflictul escaladeaza gradual, nu se omoara din prima, se face referire la sora lui Nefertiti - ucisa de soldati cu ani inainte, cand s-a inchis si scoala - toate acestea sunt detalii care dau profunzime filmului initial).

Nota mea: 8.5 pentru universul fascinant creat, constructia detaliata a atmosferei pana la startul luptelor, insa cu oarecare probleme la adaptare.

Despre trilogie puteti citi aici: http://mediaroom.scholastic.com/hungergames

EL2012 R4: Team Germany vs Team Romania

Tocmai mi-am inchieiat participarea la turneul de sah organizat pe chess.com intre echipa Romaniei si echipa Germaniei si ma pot lauda ca mi-am facut datoria fata de patrie si am adus acasa cele 2 puncte posibile :) Yay! 

Am avut de jucat 2 partide cu un oponent din aceeasi grupa de puncte ca si mine, fiecare jucand pe rand cu alb, respectiv negru. 

In ambele partide s-a jucat Ruy Lopez urmat de un schimb rapid de piese pe centru fara un rezultat clar. In partida cu alb (prima tabla) echilibrul de piese s-a pastrat pana in final cand, la o singura mutare distanta de propriul mat, am intrat cu regina la h8: sah-mat.

In partida cu negru (a 2-a imagine), dupa ce s-a curatat centrul tablei, am intrat cu regina la b7,  au urmat o serie de sah-uri concluzionate cu o greseala fatala a oponentului. Se poate vedea marcat cu galben ultima mutare dupa care adversarul meu a cedat partida.

EL2012 R4: Team Germany vs Team Romania

Meciurile sunt in continuarea in desfasurare, scorul fiind de 122 la 107, cu aproximativ jumatate din partide disputate. Toate detaliile pot fi vazute aici:
http://www.chess.com/groups/team_match.html?id=102755

Proiect acvariu - III echipamente

Un acvariu are nevoie de o serie de echipamente pentru a reproduce conditiile de mediu din zona de origine a diverselor specii de plante si pesti. Nu voi discuta acum despre diversele forme de biotop intalnite la acvaristi ci doar de cel alcatuit in acvariul meu.

Ei bine un acvariu are nevoie de un anumit spectru luminos, o anumita temperatura si o filtrare corespunzatoare.

Filtrul

Este de departe cel mai important echipament al acvariului. Fara un filtru conditiile din acvariu se degradeaza rapid, iar moartea pestilor ar fi doar una din probleme. Filtrele sunt calculate pentru diverse volume de apa, recomandarile producatorului fiind specificate in clar pentru fiecare produs. Un filtru extern este necesar pentru acvariile mai mari de 80-100 de litri. Un filtru extern consta intre 300 si 1000 de lei, in functie de model, capacitate si producator. Cele mai iefinte sunt cele chinezesti de tipul sun-sun, resun, sunt copii destul de reusite ale variantelor germane JBL sau Tetratec. Tetratec nu recomand la nimeni deoarece un numar mare de filtre au probleme pe termen mediu-lung acestea curgand. Dupa acestea, ca performanta, urmeaza gama profesionala Eheim. Diferenta intre filtrele chinezesti si variantele nemtesti consta in principal in calitatea finisajelor,  simplitatea in folosire si numarul de accesorii disponibile. Chinezariile nu au practic nici un accesoriu iar Eheim-ul are pagini in sir de accesorii (coturi, valve, skimmere, racorduri, reductoare, adaptoare samd.) .

De ce am ales un filtru de tip sun-sun 403b voi explica intr-un post separat, pentru ca e mult de vorbit.

Lumina

Un acvariu plantat are nevoie de aproximativ 0,5 - 1W pe litru de apa, in functie de pretentiile plantelor dorite. Deasemenea aceasta lumina trebuie folosita pe o priza programabila pentru a simula ciclul zi-noapte. Acvariile ultra profesionale folosesc un calculator pentru a reproduce conditiile de lumina din regiunea dorita. Acestea ajusteaza lumina, rasaritul si apusul pe parcursul a 365 de zile. 

Eu m-am multumit la acvariul meu cu o lampa Hailea 4x 54W T5HO oferita de reef.ro la pretul de 670 de lei. Este o lampa speciala pentru acvarii, de 120cm lungime, cu picioare reglabile. Se aseaza direct pe sticla de pana la 20mm grosime. Partea cea mai buna este ca lampa se poate ridica la 90o, astfel incat sa poti lucra in acvariu, dar avand in continuare lumina. Are comutator dublu, asa ca pot sa aprin 108 sau toti cei 216 W. Partea electrica este de generatie noua, socluri T5 High Output (un neon de tip vechi T8 la aceeasi lungime nu ar fi avut decat 36W).

Incalzirea

Este destul de simplu, se recomanda un incalzitor cu capacitatea de 1W pe litru, practic la 200 de litri este nevoie de un incalzitor de 200W. Acesta functioneaza cu termostat reglabil si incalzeste doar atat cat este nevoie. Un incalzitor Resun de 200W de la reef.ro m-a costat 35 de lei parca.

Proiect acvariu - II Bazinul

Un acvariu este un intreg ecosistem, format din bazin, echipamente, materiale, plante, pesti, apa si altele. Bazinul este doar sticlaria, care insa este adesea denumita tot acvariu.

La proiectul meu, bazinul are dimensiunile: 110 x 50 x 50. Sticla are grosimea de 10mm. Volumul total brut este de 275 de litri, iar cel net de 254 de litri. Dupa ce mai scazi 2 cm din inaltimea coloanei de apa in partea superioara si inca 6 la baza datorita substratului, in bazin vor ajunge aproximativ 200 de litri de apa.

Intariturile nu erau absolut necesare, avand in vedere ca sticla era mai groasa decat minimul recomandat pentru acest volum (8mm), dar sunt o aditie buna pe termen lung. Pe termen scurt, te incurca putin la manevre in interiorul bazinului (plantat, curatat, prins pesti etc).

Transportul a fost destul de problematic, incapand la limita pe bancheta din spate a Octaviei, in portbagaj nu era nici o sansa. Noroc ca mi-au imprumutat ventuzele pentru sticla cei de la magazin, asa a fost cat de cat manevrabil. Cum in lift nu se punea problema decat intors, a fost nevoie de 4 baieti sa il ducem pe scari.

Chiar daca nu e obligatoriu e mai mult decat recomandat sa ai un fundal. Cum acvariul trebuie sa fie un colt de natura, am ales un fundal uni, decat o poza cu cine stie ce miraturi in ea. Prima data am incercat sa lipsesc fundalul (autocolant negru) cu acvariul in pozitia normala, dar s-a umplut de bule de aer foarte inestetice, asa ca a trebuit sa o iau de la capat cu unul nou (albastru). Am intors cu mare grija bazinul pe o parte, am spalat bine geamul, l-am umezit si am inceput sa lipesc autocolantul dintr-un capat, mergand incet si netezind cu o carpa moale in continuu. Datorita dimensiunilor e nevoie de 3 persoane, unul la marginea de sus, altul la marginea de jos ia cel de-al trei-lea sa tina rola, nelipita inca , in tensiune.

Bazinul l-am comandat de la acvarii.biz, la pretul de 470 de lei. Au lucrat curat, fara pete de silicon, intariturile sunt mult mai solide decat era necesar si mi-au si imprumutat ventuzele peste weekend.

ps: cele mai convenabile elemente de bricolaj le-am gasit in Mr. Bricolage, aici vand la metru si autocolant si folie si multe altele, fata de lot/balot cum e la celelalte magazine de acest fel. 

Toate etapele proiectului se gasesc pe link-ul urmator: http://www.monkey-100.blogspot.com/search/label/acvariu

Proiect acvariu - I Standul

Nu am mai postat nimic de doua saptamani desi s-au intamplat destule cu proiectul meu. Dar din lipsa pozelor si in asteptarea unor solutii pentru diversele si variatele probleme cu care m-am confruntat am preferat sa astept putin inainte sa continui seria postarilor.

Standul sau baza se refera la obiectul pe care va sta acvariul. Daca unul cu o greutate de sub 100 de kg poate sa stea teoretic pe orice tine un om, al meu ce va avea in jur de 350 de kg are nevoie de un corp special. Practic corpul de mobila comandat este un paralelipiped din pal cu 4 pereti verticali. Peste am un blat gros de mobila de bucatarie (oricum acvariul la mine este practic in bucatarie). Peretii sunt uniti intre ei si cu 'grinzi', iar zona de imbinare intre actualul blat si cel vechi este sustinuta cu mai multe intarituri. Mai jos cei 4 pereti sunt fiecare continuati pana la podea de cate o pereche de picioare din aluminiu, rezistenta la greutate fiind garantata pe termen lung. Preferabil era sa fie si spatele unit cu pal, dar apareau mai multe probleme de conectivitate cu diversele instalatii ce vor veni.

Pentru a nu slabi rezistenta gaurile de trecere trebuie sa fie circulare si mai departe de margini. In peretii interiori este nevoie de gauri de trecere pentru a putea realiza cablaje si alte conexiuni. Aici eu am facut o prima greseala, desi am gaurile de trecere suficient de mari pentru furtunele de 22mm, nu am luat in calcul ca va fi nevoie sa poata trece si un stecher electric. Astfel incat am fost nevoit ulterior sa dau gauri mai mari.

Este nevoie ca blatul sa fie perfect plat si plan pentru ca presiunea apei sa fie exercitata uniform pe sticla si sa nu apare tensiuni anormale. In ciuda efoturilor, zona de imbinare tot are o denivelare de 2mm, pe care am compensato din bricolarea unui pad. Acvariul oricum are nevoie de un pad  (termo)izolant (vi-l recomand pe cel JBL de aproximativ 25 de lei). Eu am bricolat unul din pad de pluta, folie de parchet si folie de mocheta. care in final m-a trecut de 25 de lei cat as fi dat pe unul original... 

Corpul de mobilier a costat confectionat si montat pe comanda 800 de lei.

Sfaturile sunt evidente: masurati de multe ori inainte sa taiati. flositi un marker pentru a alege clar pozitia finala, lasati macar 1 cm marja de eroare in toate directiile, nu taiati excesul decat dupa ce sunteti multumiti de pozitia finala.

Almodovar: pielea in care traiesc

Pot sa va pun deja pariu pe castigatorul categoriei cel mai bun film strain. The skin I live in, al lui Almodovar cu Antonio Banderas si Elena Anaya este un film socant, foarte bine realizat si intr-un gen aparte. 

Ideea de transgeneza nu e pentru prima data explorata in film. Am avut parte de ea, de curand in Splice, iar mai demult in Musca, plus intr-o gramada de alte horrror/SF. Dar filmul de care vorbesc acum nu face parte din acestea, nu este in nici un caz un film de categorie B. Aceasta idee, combinanta cu elemente de thriller / suspans marca Tacerea Mieilor, o regie fantastica si un subiect socant abordat, fac in opinia mea din "The skin I live in" principalul candidat la sectiunea film strain la oscarurile de peste 2 luni. Scenariul este bine pus la punct, adesea te lasa bulversat, iar subiectul este greu de digerat, trebuind sa te uiti la film cu mintea limpede si deschisa.

Nota mea: 8,5 pentru meritul de a nu fi facut la Hollywood si mai ales pentru abordarea fascinanta a subiectului.

Acvariu 275L - Un proiect nou

Pe final de luna, mai am ceva nou de prezentat. Intentionez sa imi fac un acvariu profesionist al carui volum este considerabil. Acvaristica nu este un hobby nou pentru mine, pana de curand am avut un acvariu de 112L. In ceea ce priveste acvariile, bigger is better :) Si cum de mult mi-am dorit un acvariu mai bun, a venit vremea sa demarez acest proiect.

Pe parcursul postarilor urmatoare voi tine un jurnal ce va urmari evolutia proiectului si a costurilor, in cazul in care vor fi si alti amatori.

Specificatiile generale, cu care incep sunt urmatoarele: 110 x 50 x 50 sticla de 10mm grosime. Volumul total exterior este de 275L din care volumul net interior de 254L. Tinand cont de greutatea sticlei la aceasta dimensiune de 25 kg/mp, inseamna ca doar bazinul va cantari gol, peste 50 kg. Greutatea finala, se va situa intre 320 si 350 de kg. Implicatiile directe sunt ca nu va putea fi asezat pe orice ci are nevoie de un corp de mobila solid.

Odata stabilite aspectele finale ale bazinului vor trebui analizate urmatoarele: iluminare, filtrare, instalatia de CO2 (asupra acesteia inca nu m-am hotarat daca va exista sau nu), substrat, incalzire. De abia dupa ce toate acestea vor fi lamurite ma voi putea hotara asupra florei si faunei.

Singurul aspect care a trebuit lamurit de la inceput este ca va fi un bazin de apa dulce, plantat.

Later edit:  intre timp am dat comanda de bazin la acvarii .biz ar trebui sa fie gata pe finalul saptamanii viitoare

Margin Call

Margin Call este un film deosebit, plasat in ajunul declansarii crizei financiare din 2008, inca de la inceput ne avertizeaza ca este dupa caz real. Numarul mare de actori de pe coperta iti atrage si mai mult atentia: Kevin Spacey, Jeremy Irons, Demi Moore, Zachary Quinto (Cyler din Heroes) ar fi doar cativa.

Thriller-ul se desfasoara pe o perioada de 24 de ore intr-una din cele 3 mari banci americane de investitii. Desi nu se face o referire expresa la care anume este, prin natura evenimentelor prezentate in film are elemente de la fiecare in parte. 

Mult mai bine realizat, in opinia mea, decat Wallstreet 2 (money never sleeps) si fara happy ending, Margin Call iti arata cum cele mai profitabile instrumente financiare din istorie, s-au intors impotriva celor care le-au inventat doborand banci cu afaceri de peste un secol. Evident primii care au sesizat iminenta colapsului s-au imbogatit de pe urma exit-ului violent din piata, iar ulterior pariand impotriva celor carora le-au vandut bombele cu ceas.

Nota mea: 9, pentru prezentarea cinica a primelor etape din declansarea crizei financiare.

Later edit: merita notat si apreciat un simbol. Chiar la inceputul filmului, cainele lui Kevin Spacey are cancer si e pe moarte, ultima scena e cu acesta ingropandu-si cainele.
Sursa pozei: newyorker.com 

Primul meu campionat de sah

M-am inscris in urma cu cateva luni pe site-ul chess.com de unde am jucat cateva zeci de partide cu colegii, prietenii si alti oameni din intreaga lume. Am participat si la prima mea competitie de sah pe grupe si am reusit sa ma calific la runda urmatoare. Yay! :)

Din ce am vazut eu pana acum, site-ul organizeaza un clasament extrem de bun al concurentilor pe o scara logaritmica cu cat esti mai in varful clasamentului cu atat e mai greu sa mai castigi cate un punctulet. In principiu fiecare jucator porneste cu 1000 de puncte iar un meci cu un adversar din apropierea scorului tau avand o miza de aproximativ 10 puncte. Cu cat diferenta e mai mare intre jucatori cu atat mai multe puncte iti poate aduce o victorie. 

Contagion

Pot sa spun ca dupa ce am iesit de la film am fost si m-am spalat pe maini, dar nu pentru ca m-a socat prea tare mesajul filmului, ci pentru ca aveam prea multa sare de la popcorn :D

Cam asa e si filmul, e prea sarat. O abundenta de actori de prim rang, asteptari pe masura si e doar popcorn. In primul rand nu este un remake al lui "Alerta" din anii 90. Chiar daca tentatia este sa il cataloghezi ca inca un film cu virusi, asta e altceva. Este mai degraba o dramatizare a unei epidemii de genul celor vehiculate in ultimii ani ca H1N1 doar ca cea din film este letala.

Tratat cu cat de multa acuratete medicala, am putut sa imi dau eu seama, epidemia se propaga realist, intr-un crescendo al dezintegrarii societatii pana putin dupa jumatatea filmului. Aici este si problema principala, climax-ul este cam pe la 2/3 din film cel mult, dupa care se relaxeaza total.

Nu mi-ar fi placut ca in final, dupa toata silinta de a da un feeling cat mai plauzibil epidemiei, sa fie numai imagini din "dupa 28 de zile" sau "I am legend", dar nici ca mall-urile sa fie pline de marfa dar pustii de clienti nu mi se pare potrivit.

Nota mea: 8,5 pentru scenariul realist realizat, dar cu probleme la regie.

Game of Thrones - efecte vizuale

Game of Thrones este in opinia mea cel mai bun serial istoric/adventure de la Rome incoace. Si ca cele mai multe productii HBO exceleaza la calitate, detalii si scenariu. La unele capitole, dar nu si la lungime, depasind Roma. 

In clipul de mai jos puteti vedea cum au fost create efectele speciale si cea mai mare parte din universul Game of Thrones. Pot spune ca in afara de cateva elemente fantastice din film, efectele vizuale sunt atat de bine realizate incat pana nu vezi acest clip nu iti dai seama ca au existat.

Steven Spilberg

Am vazut ieri ultimul film al lui Steven Spilberg asa ca initial postarea ar fi trebuit sa fie despre acel film si nu despre regizor in general. Dar filmul a fost atat de slab, ca sa nu zic prost, incat trebuie sa scriu despre genul de filme pe care a ajuns sa le fac unul din cei mai cunoscuti cineasti. Spilberg are o serie de filme istorice bune spre foarte bune. Dar in paleta de filme semnate, a strecurat o gramada, din ce in ce mai mare, de SF-uri cu scene horror facute in cat mai mare graba pentru a incasa repede banii din cinematografele pustii vara.

Pana la urma nu consider ca am pierdut banii cu Super 8, pentru ca a fost asa ca un vaccin. A fost atat de prost incat sa ma convinga sa nu ma mai uit la alt film de acest gen facut de Steven Spilberg. Daca ar fi fost doar mediocru probabil ca m-as mai fi uitat si la urmatoarele avand asteptari destul de mari.

(nu chiar asa de) Super 8

Un film adolescentin, despre pusti de 12-14 ani dintr-un orasel necunoscut american din 1979. ET evadeaza dintr-un tren care explodeaza cateva minute fara oprire. Se misca si arata ca in Arahnofobia. Incepe si ataca prin orasel la intamplare si desi e mare cat un dinozaur din Jurassic Park nimeni nu il vede cum fura motoare de masini si cuptoare cu micorunde. Armata americana vine in mare mister si secret in orasel si desi e omniscienta, omiprezenta si omnipotenta, nu stie exact ce conteaza, nu este exact unde trebuie si nu poate exact ce e mai important. Urmeaza scenele din War of The Worlds in care il fugaresc pe paianjenul-dinozaur-extraterestru cu tancurile prin orasel. Asta scapa, nu ii mananca pe copii si face un Transformers de nava cu care pleaca inapoi acasa dupa ce baiatul isi ia ramas bun de la el.

Singura legatura cu titlul este ca s-a creat o poveste paralela si secundara in film pentru a da un nume cat mai comercial si mai vandabil peste vara.

Nota mea: 4 pentru ca este un colaj jalnic intre filmele amintite mai sus.

Gloria decazuta

Cinema Gloria

Cand eram eu mic, iar aici ma refer la varsta nu la greutate, singurul cinematograf pe o raza de mers pe jos de la mine era Gloria. Aici am vazut super productii ca: Face Off, Demolition Man, Terminator si altele de genul acesta. Cred ca dupa vreo 10 ani am venit din nou mai mult din curiozitate la un film la Gloria. Pretul oricum era foarte bun spre derizoriu: 5 lei.

Pai in primul rand filmul pe care il vezi e masina timpului. Nimic, NIMIC, nu s-a schimbat de cel putin 10 ani. Scaunele sunt aceleasi rigide de lemn cu putina tapiterie imbacsita pe ele, sala imensa si goala cu doar cateva becuri pe o parte si pe alta, pereti mucegaiti. La intrare langa telefonul cu disc te ameninta un afis cu sunet dolby-stereo. Sa fim seriosi, e la limita bifonicului! Filmele se difuzeaza in format 4:3, proiectie de pe film, care introduce si ceva foarte ciudat, pe langa mazgalelile de pe pelicula. Nu stiu de unde se trage, cred ca pelicula nu o mai editeaza decat ca secventa nu si grafic, pentru ca tot apar microfoanele in cadru! Dar nici macar asta nu a fost deranjul suprem, aerul era aproape irespirabil, un miros inchis si neaerisit ingrozitor.

Ce potential are Gloria? Pai e simplu, transformata in sala de lux. Locatia este excelenta, cu numeroase locuri de parcare sala este imensa si ar putea sa elimine un rand din doua.

 The Adjustment Bureau

Filmul a fost OK, dar nu merita o postare separata asa ca il voi descrie succint: o combinatie intre The Manchurian Candidate si Stranger than Fiction, inclinand mai mult spre al 2-lea. Mesajul filmului este ca viata iti este scrisa de dinainte dar daca lupti suficient de mult poti sa o scrii singur.

Cum am pierdut la concursul de Carcassonne

Miercuri seara am fost la concursul de Carcassonne organizat de Red Goblin in The Ark. La inceput am fost in jur de 50 de concurenti, s-a jucat doar varianta de baza, cate 4 persoane la masa, 4 runde. Organizarea nu a fost stralucita dar nici proasta, a fost asa si asa. S-a inceput cu mare intarziere, repartitia nu a fost chiar random si trecerea intre runde a durat mult, astfel ca nu am mai stat si la decernarea premiilor pentru ca era aproape miezul noptii. Modul de punctaj a fost contestat de unii, desi mie mi s-a parut ok: 5 - 3 - 2 -1 puncte in functie de locul obtinut in runda. Problema a fost ca dupa aia rundele se organizau dupa scor (sortare dupa scor si impartirea in grupe de cate patru).

Tin sa imi recunosc infrangerea totala, obtinand un scor final jalnic. La prima runda, a fost un fel de grupa mortii, toata lumea a jucat super dur si cat mai malign fata de ceilalti, exact la ultima carte am fost scos din castelul cel mare, iar fermele le-am pierdut pe barba mea, asa ca am terminat ultimul in grupa. La runda 2 a fost chiar ok, joc lejer nici un fel de probleme, am pierdut prima pozitie la mustata 88 la 87 (locul 2). Runda 3 a fost cam aiurea, primele 15 carti trase de noi au fost cu ghinion, au facut o harta compacta, stramta si fara nici un fel de posibilitati - locul 3. Ultima runda nu mai avea nici un rost am jucat toti grabiti ca era aproape miezul noptii.

Carcassonne in patru fara nici macar prima extensie, nu iti ofera mari posibilitati, nu poti sa faci aproape nici o schema, singura tentativa este sa il scoti pe careva din castel, dar depinzi mult prea mult de cartea trasa.