12 Years a Slave

Filmul 12 Years a Slave este o drama tulburatoare ecranizand o perioada neagra din istoria umanitatii. 

Solomon, un negru liber din New York, cu cateva decenii inainte de abolirea sclaviei, este inselat, rapit si vandut in sclavie. Ajunge rand pe rand, pe mai multe plantatii din sud, unde intalneste stapani de tot felul. 

Drama si atrocitatile sclaviei sunt fie cunoscute, fie intuite de multi, insa acum sunt concentrate si condensate pe parcusul a doua ore si 10 minute de violenta, nedreptate si cruzime. Insa putin altceva se mai poate vedea. Sau poate cruzimea te desensibilizeaza inca de la inceput.

Ce lipsesc celor 12 ani de sclavie pentru a merita permiul Oscar, sunt momentele memorabile. Nu stiu cu ce imi voi aminti acest film, decat pentru violenta. Am simtit o rezonanta emotionala mult mai puternica la The Butler si evident la Cloud Atlas (alt film centrat pe tema omului care il inrobeste pe om, dar povestit independent de era si generatie). 

Filmul a castigat deja Globul de Aur la categoria cel mai bun film si este nominalizat la mai multe categorii la Oscar. Este un film foarte bun, insa nu vad cu ce iese in evidenta fata de alte filme tematice si la fel de violente: Amistad, Django Unchained. Sau mult mai putin axate pe violenta: The great debaters, Lincoln, The butler. 

Nota mea: 10 pentru recrearea fidela a tragediei, insa Oscar pentru cel mai bun film, nu din punctul meu de vedere.

Jocurile Foamei

Din punct de vedere al unui roman in mai multe parti, trilogia Jocurile Foamei ale lui Suzanne Collins este acum preferata mea si depaseste in acest moment in ordinea preferintelor mele saga Dune (de Frank Herbert).
Ca sa fiu mai explicit, primul volum din Dune, ramane pentru mine probabil cel mai bun roman SF, insa intreaga saga Dune nu este chiar asa grozava. Cel putin pe la ultimele volume de abia asteptam sa le termin mai repede sa scap de ele.
Jocurile Foamei se desfasoara intr-un univers post-apocaliptic futurist, in care 12 natiuni (districte), supravietuitoare, sunt obligate in fiecare an sa ofere tribut un baiat si o fata pentru a se lupta pana la moarte in arena. Desi unii spun ca subiectul este preluat din Battle Royale (pe care nu l-am vazut / citit), dupa parerea mea  este mai apropiat de Pane et Circem. Capitoliul ofera ratii alimentare in schimbul introducerii numelor tinerilor de mai multe ori in tragerea la sorti, in acelasi timp cu oferirea spectacolul arenei propriilor locuitori.
In partea a 2-a si a 3-a viata din capitoliu este mai bine detaliata, locuitorii acestuia traind in principal din productia districtelor si pentru spectacolul arenei.
Filmul Jocurile Foamei este foarte bine facut. Am scris despre el aici, inainte sa citesc cartile. Atunci nu eram foarte convins de toate aspectele lui, insa acum vad ca filmul a facut tot ce a putut din carte. Diferenta fiind doar de unghiul in care e privita actiunea si bogatia detaliilor, iar mai putin de caracterul personajelor si naratiune. Ba chiar pot spune ca imi pare bine ca am vazut intai filmul, pentru ca parcurgand primul volum revedeam imaginile. Insa oricum, chiar daca stiam ce se intampla, asta este genul de carte pe care nu o poti lasa jos. Cel putin in primele 2 volume nici nu stii cand a trecut timpul, deoarece modul de a scrie si a prezenta actiunea e atat de intens si iti transmite atata empatie incat ramai uimit.
Singura diferenta majora este foametea crunta din carte, ce nu putea fi evidentiata la fel de bine in film. Chiar am auzit unele persoane intrebandu-se de ce filmul se cheama "Jocurile foamei".
Nu am sa dezvalui nimic din actiune, insa stiu intrebarea pe care si-o pune oricine dupa dupa marele final al primei parti: "ok si acum ce mai poate urma, nu s-a terminat?"
Ei bine nu! Ba chiar devine si mai interesant.

Bucuresti - Thassos cu masina

In aceasta vara am vizitat insula Thassos din Grecia. In aceasta prima postare voi descrie drumul parcurs cu autoturismul pentru a aviza alti amatori.

Am ales varianta prin Sofia, in principal pentru ca imi era familiar acest drum, fata de cealalta varianta comuna cu drumul spre Turcia. E o diferenta de cam 100 Km in plus, insa parcurgi o parte mai mare din Bulgaria pe autostrada. 

La dus am plecat la ora 22 din Bucuresti. Pana la Girgiu si dupa aia inca aproape o suta de Km dupa Ruse au mai fost masini, dupa care drumul a devenit pustiu, astfel incat am putut sa depasesc limitarile ridicole de viteza ce impanzesc Bulgaria. De ce spun ridicole, pentru ca in orice curba, pe orice camp pustiu, pe orice drum drept sunt numai indicatoare de 60, 50, 40 si 30, intercalate de indicatoare cu depasirea interzisa. Iar politia lor este celebra pentru a se posta in dreptul indicatoarelor de acest fel. 

Deasemenea ele apar absurd. Pe drum european drept, cu limita de viteza de 90, brusc si din senin apare un indicator de 40. Sau pe 2 stalpi consecutivi ai indicatoare de 60 si 30. Pai cum sa incetinesti de la 90 la 30 in 100m?! Cel mai elocvent exemplu este ca in momentul in care se termina autostrada spre Sofia, ai pe loc un indicator de 50 si acolo e si un radar. De fiecare data cand am fost in Bulgaria, cum s-a terminat autostrada cum a fost un radar. Prima data au incercat sa imi ia si spaga, dar nu m-am lasat.

Bun, dupa care cel mai scurt drum pana la cealalta autostrada (care merge de la Sofia spre Grecia), este drept prin Sofia, deoarece nodul rutier in care se termina e incomplet si ca sa ajungi la el altfel, ar trebui sa o iei pe centura de Nord, care ocoleste enorm de mult. Oricum Sofia din punct de vedere al traficului (si al dimensiunii) se aseamana cu un oras mare de la noi, deci nu dureaza mult sa o tai de la est la vest (similar cu a merge de la Agigea pana in Mamaia prin Constanta). Tot traseul prin Sofia are cel putin 3 benzi pe sens, dar este limitat la 50, chiar daca primii 4-5 Km sunt practic o continuare a autostrazii.

Ambele autostrazi au mai multe tuneluri si pasaje unde limita de viteza e de pana la 80. La intoarcere inclusiv era un radar cum se termina un tunel cu limita de 80. Noroc ca o masina din fata mea a incetinit brusc de la 130 la 80 si mi-a mirosit a radar. Tunelul asta nu era cine stie ce, se vedea prin el de la un capat la altul si era evident drept, dar radarul era acolo.

Restul drumului pana la Kulata (granita cu Grecia) e destul de drept si fara probleme, dar lipsesc cu desavarsire locurile unde poti sa depasesti. Insa cum am mers noaptea nu au fost probleme. Cu putin inainte de a iesi din Bulgaria am facut iar plinul de benzina. Plata cu cardul e cea mai convenabila solutie, cursul de schimb fiind de 2.32. Daca tot vorbesc de cursul de schimb, este foarte recomandat sa aveti 20 de Leva. 10 la dus si 10 la intors pentru Buvinieta. Buvinieta se poate cumpara si cu 30 de lei, dar 10 Leva valoreaza doar 23 de lei. 

Odata ajunsi in Grecia s-a zis si cu limitarile de viteza. Plus ca o saptamana nu am vazut nici un echipaj de politie in Grecia decat in port. Iar in urma cu 4 ani in Halkidiki singurul echipaj de politie l-am vazut la un accident cu victime. 

Cand am intrat in Grecia era inca noapte, rasaritul l-am prins aproape de Seres, iar in Keramoti am prins Ferryboat-ul de ora 9. Ruta cea mai eficienta este Kulata - Seres (Serrai) - Kavala - Keramoti. De la Kavala se merge pe autostrada pana aproape de Keramoti. Alta recomandare ar fi sa nu luati prima iesire de pe autostrada dupa Kavala ci pe a 2-a. Drumul e mai lung cu cativa Km, dar se parcurg mai multi pe autostrada.

Ferryboat-ul traverseaza din 2 in 2 ore si dureaza cam 40 de minute traversarea. Per total drumul a avut 750 Km si a durat 11-12 ore cu totul. Se poate lua si din Kavala, dar este mult mai scump si trece mai rar. 

La intoarcere am plecat cu ferryboat-ul de la ora 13. Am schimbat putin ruta la GPS ca sa mergem mai mult pe autostrada in Grecia si din pacate exit-ul pe care trebuia sa mergem era inchis, asa ca a trebuit sa o luam pe un drum alternativ. Insa era bine marcat (cu indicatii de Sofia) si in stare foarte buna. 

Odata intrat in Bulgaria drumul devine aglomerat de tiruri, care se depasesc greu, neavand portiuni in care sa le poti depasi. Iar drumul e impanzit de indicatoare cu depasirea interzisa, linie continua si limitari de viteza la 50-60. Ca sa explic mai clar frustrarea, portiunea similara de traseu, intre Giurgiu si Bucuresti este limitata la 100 si aproape peste tot sunt 2 benzi pe sens unde poti depasi. In Bucuresti am intrat la 1.30 dimineata, insa am avut o pauza de jumatate de ora in Sofia.

Costurile, pe langa cele de benzina/motorina, ar fi urmatoarele:

Taxa de pod Giurgiu - Ruse: 27 lei + 2 Euro

Buvinieta: 10 Leva pe saptamana

Ferryboat: 20 Euro masina + 3 Euro fiecare pasager

In total am parcurs 1950 de Km. 

Marti, dupa Craciun - sau oricand, ca nu conteaza

Traiam cu convingerea ca doar filmele lui Sergiu Nicolaescu sunt sinistre si ca mai bine m-as duce sa probez haine sau sa ma pierd prin padure, decat sa ma uit la asa ceva. Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca sa ma pierd prin padure ar fi chiar interesant si provocator. La lista cu filme interesante si provocatoarea tocmai am trecut si superproductia 'Marti, dupa Craciun'.

Cum ne uitam noi acum la Discovery Channel si vedem cate un trib din Africa sau Indonezia ca nu face absolut nimic decat sa isi vada de activitatile obisnuite de fiecare zi, la fel va putea cineva din viitor sa se uite la acest film documentar cu titlul "viata obisnuita la inceputul secolului XXI". Bonus contine acelasi grad de nuditate ca orice documentar despre triburile din Africa.

El o inseala.

El ii spune.

Sfarsit.

Intre timp merg la mall, la dentist, pe autostrada, la masa, la bunici. Au discutii neconvingatoare, banale, plictisitoare si lungi. E garnisit din plin cu nuditate fara nici un fel de logica cu, era sa zic actiunea filmului. Ce incapea lejer in 25 de minute a fost tras de par pana la o ora si jumatate, astfel ca in ultimele 3 minute ascultam  colinde de Craciun, urmate de generic.

The hunger games - jocurile foamei

Am fost la premiera acestui film si pot sa va spun ca mi-a placut. Am mers la cinematograf cu preconceptul ca filmul nu va fi cine stie ce, datorita reclamei "cel mai asteptat film al anului". Pai daca era intr-adevar cel mai asteptat film al anului, trebuiau ei sa imi zica asta? Ca sa nu mai spun ca John Carter, cel mai mare esec cinematografic, era trambitat tot cu "cel mai asteptat SF al anului". Ei bine, nu stiu daca o fi cel mai asteptat film al anului, dar este un film chiar bun. Ecranizarea unui best seller, publicat in 2008, abordeaza mai multe subiecte sensibile ale naturii umane. 

Intr-un univers postapocaliptic reconstruit, regatele (districtele), isi trimit prin tragere la sorti cate doi tineri sa lupte in marea arena din care poate iesi un singur invingator. Cum grupa de varsta variaza intre 14 si 18 ani, probabil ca veti merge cu gandul la Imparatul mustelor. Arena si desfasurarea luptelor par desprinse din Predators (cel din 2010 - un film bun care a readus franciza la atmosfera din anii '80).

Speranta este singurul lucru mai puternic decat frica.

Mai bine de jumatate din film se construieste amanuntit si migalos atmosfera de dinaintea intrarii in arena. Personajele sunt bine conturate, se construiesc legaturi cu o parte din ele, spectatorul atasandu-se emotional. Odata intrat in arena apare o oarecare senzatie ca filmul a intrat in criza de timp (dureaza deja de o ora si jumatate). Unele secvente de legatura ce ar trebui sa creeze conexiuni intre personaje, probabil ca au fost excluse la montaj. Deasemenea personajul secundar masculin, conturat in detaliu in prima parte a filmului, este practic sters pe final. Trasaturile care trebuiau sa il diferentieze in arena, nu sunt reprezentate deloc. Eu nu ma indoiesc ca in roman, toate aceste aspecte au o logica si o finalitate, insa pe finalul filmului impresia este ca lipsesc cateva lucruri. 

Tinand cont de succesul formidabil la start, 150.000.000$ in primul weekend, pe langa faptul ca vom avea probabil ecranizarea si celorlalte 2 parti, va aparea si o editie DVD prelungita, in care vor aparea scenele taiate la primul montaj. (Daca ati vazut editia prelungita a Avatar-ului, conflictul escaladeaza gradual, nu se omoara din prima, se face referire la sora lui Nefertiti - ucisa de soldati cu ani inainte, cand s-a inchis si scoala - toate acestea sunt detalii care dau profunzime filmului initial).

Nota mea: 8.5 pentru universul fascinant creat, constructia detaliata a atmosferei pana la startul luptelor, insa cu oarecare probleme la adaptare.

Despre trilogie puteti citi aici: http://mediaroom.scholastic.com/hungergames

The Artist

Ultimul film mut este despre ultimul film mut. Ei bine am vazut zilele trecute si marele castigator de la Oscarurile din 2012, filmul The Artist. Daca ai starea necesara sa poti urmari un film mut si alb negru, atunci vei fi suprins placut. Emotiile, sentimentele si trairile pot fi transmise foarte bine, si fara o artilerie de efecte speciale sau dialoguri adesea trase de par. Actorii trebuie si reusesc sa compenseze prin jocul lor tot ce nu iti este oferit de cuvinte si efecte. In fiecare scena iti imaginezi ce isi spun actorii, ce sentimente si trairi transmise de expresiile lor foarte detaliate.
Astfel pentru cine nu a prins era filmului mut sau nici macar a filmului alb-negru, The Artist poate fi un rezumat excelent al unei intregi epoci de pionierat in cea de-a 7-a arta.
Nota mea: 9 pentru scenele memorabile si sansa de a trai o experienta de mult apusa.

Freeze - stand up comedy

Am avut placerea sa asist la o ora si jumatate de stand up comedy de foarte buna calitate. De mult nu am mai ras atat de copios. Nu stiu daca atmosfera din sala a fost cauza, dar este o diferenta foarte mare intre stand up-ul vazut la televizor in Seinfeld sau cu formatia de la HBO, care erau amuzante, dar se rezumau la cateva zambete, respectiv la umorul realizat de trupa Freeze. Mai mult, tot umorul s-a bazat pe teme normale si aproape nimic nu a fost vulgar sau cu tenta sexuala. Ajunsesem sa cred ca fara asa ceva, nimeni nu stie sa fac o comedie buna.

Trupa Freeze face un alt fel de stand up decat am vazut pana acum. Este un spectacol de improvizatie in care publicul alege mai multe teme si moduri de abordare. Colajul devine astfel foarte amuzant, sa asculti povestea capitanului John si al Maricicai de la Focsani in varianta horror, telenovela si documentar (va dati seama ce a propus fiecare din public :)) ).

Personal va recomand sa incercati intr-o joi seara sa ajungeti in Prometheus pentru o sa va distrati pe cinste.

Later edit: pentru ca nu imi place superficialitatea si mi s-a atras atentia si mi-a fost prezentata explicit diferenta, vin cu precizarea ca aceasta este o trupa de improvizatie si nu de stand up comedy. Aveti mai jos diferenta intre stand-up si improvizatie in viziunea lui Marius Matei:

1. In stand-up exista un text lucrat "de-acasa", in improvizatie nu.
2. Stand-up se face cam de unul singur, in improvizatie lucrezi in echipa, cu ideile publicului si ale colegilor, idei exprimate spontan.

Review CinemaTube 5005 HD

Am de doua saptamani un mediaplayer CinemaTube 5005 HD de care sunt foarte incantat. Produsul este pe final de ciclu de viata si astfel pretul i-a scazut sub 400 de lei, pana la 369. Este dotatat cu un procestor Realteck de 400 MHz care face toata treaba. Chiar daca acum vin noile procesoare de 500MHz sau mai mult pentru astfel de gadget-uri, acest model imi satisface pe deplin nevoile mele.

De fapt de la nevoia de a rula orice film a pornit si decizia de achizitie a unui mediaplayer. Televizorul Samsung 40C6000 avea DLNA si rula prin retea unele filme si seriale. Dar serverul de Samsung era anevoios si nu vedea decat o mica parte din formate. Rularea de pe PC pe TV era si ea anevoioasa si enervanta uneori, aparand decalaje in timp (distanta cablurilor era de 5m pentru HDMI si SPDIF), plus ca nici mouse-ul wireless nu era foarte comod din canapea. 

Review-ul este bazat numai ulterior la update-ul de firmware, pe care l-am descris aici.

Fara acest update, mediaplayer-ul nu e foarte folositor.

* Formate suportate: TOATE (mkv, mkv cu header compression, ISO, avi si orice altceva i-am aruncat) 10/10

* Conectivitate: 2 porturi USB 2.0, nu are eSATA 8/10

* Networking: se conecteaza simplu in retea si la internet printr-un router (cred ca merge si prin switch, dar cine mai are doar switch). Pe calculator am pus pur si simplu share pe folderele dorite de filme si seriale, important este sa ai user si parola la Windows. Dupa care se alege calea din meniul CT, doar prima data trebuie sa scrii user-ul si parola dupa care se salveaza aceste setari.9,5/10

* Accesorii: pachetul include pe langa ce te astepti si cablu HDMI de 1m, cablu de retea si baterii de telecomanda. Trebuie sa iti cumperi un cablu optic SPDIF pentru a rula sunetul prin homecinema, acesta costa in jur de 20 de lei. 9,5/10

* Sunet: suporta DTS pe 5 canale si il conectez la homecinema prin cablul optic amintit mai sus, sunetul e perfect. 9,5/10

* Imagine: FullHD, meniul arata bine, suporta o gama variata de rezolutii de la 480 pana la 1080. 9,5/10

* Facilitati: cu update-uri alternative fata de cele oficiale, poti sa ai IPTV, youtube si altele din aceasta categorie. Dar eu ma multumesc cu aplicatiile cu care a venit (weather, filker, etc.) Se pot face tot felul de sortari dupa categorie, titlu, format. Se poate vedea preview inainte sa intri fullscreen, ceea ce e foarte util la seriale in caz ca nu mai stii la ce episod esti. Subtitrarile sunt in toate pozitiile, dimensiunile, limbile si culorile posibile, iar suportul pentru diacritice este perfect.9,5 /10

* Feeling: margini rotunjite, plastic lucios care ia orice amprenta, foarte subtirel si usor incat un cablu arcuit il muta din pozitie, leduri albastre placute, conectorii sunt toti in spate. 9/10

*Altele: suporta HDD intern pe care teoretic se poat rula torrente, dar nu m-a preocupat acest aspect.

Nota finala: 9/10 DAR trebuie facut update, care nu e tocmai simplu.

Almodovar: pielea in care traiesc

Pot sa va pun deja pariu pe castigatorul categoriei cel mai bun film strain. The skin I live in, al lui Almodovar cu Antonio Banderas si Elena Anaya este un film socant, foarte bine realizat si intr-un gen aparte. 

Ideea de transgeneza nu e pentru prima data explorata in film. Am avut parte de ea, de curand in Splice, iar mai demult in Musca, plus intr-o gramada de alte horrror/SF. Dar filmul de care vorbesc acum nu face parte din acestea, nu este in nici un caz un film de categorie B. Aceasta idee, combinanta cu elemente de thriller / suspans marca Tacerea Mieilor, o regie fantastica si un subiect socant abordat, fac in opinia mea din "The skin I live in" principalul candidat la sectiunea film strain la oscarurile de peste 2 luni. Scenariul este bine pus la punct, adesea te lasa bulversat, iar subiectul este greu de digerat, trebuind sa te uiti la film cu mintea limpede si deschisa.

Nota mea: 8,5 pentru meritul de a nu fi facut la Hollywood si mai ales pentru abordarea fascinanta a subiectului.

Aventuri la Emag

Astia de la Emag se intrec in a ma surprinde. Cand totul parea simplu, produsul era pe stoc si aparent sigilat (de data asta), tot au reusit sa ma impresioneze (neplacut evident).

Mi-am ales un mediaplayer cu un numar mare de review-uri favorabile pe site. Dupa ce m-am tot invartit in jurul lui, in final l-am ales si vazand ca e cu livrare a 2-a zi dupa ora 11 (asa era afisat pe site) am efectuat plata cu card VISA. Primul lucru dupa efectuarea platii m-au pus sa aleg dintr-un drop-down-list ziua livrarii. Evident ca cea mai apropiata zi era peste o saptamana. L-am platit pe 2 decembrie, prima zi de livrare era 8 decembrie desi pe site, in dreptul produsului scria 3 decembrie, inainte de plata.

Evident sun la relatii clienti sa imi exprim parerea despre ei si serviciile lor, iar pentru a nu astepta atat imi ofera posibilitatea sa il ridic in weekend din showroom, sau saptamana viitoare sa mi-l livreze gratuit la birou. In weekend nu primesc nici un sms ca as putea ridica produsul. Luni insa primesc sms-ul ca sa ma duc in showroom sa il ridic. Deoarece in urma cu doi ani am avut evenimente si mai placute cu o rama foto digitala comandata de la ei mi-am zis ca e mai bine sa il vad cu ochii mei inainte sa semnez de primire (rama foto platita online si livrata la domiciliu venise din categoria resigiliate desi pretul era intreg - ambalaj serios deteriorat, tiplele originale lipsa, invelit in graba in plastic, cu tot cu amprente si urme, iar sigiliul producatorului era inlocuit cu un schoch maro. Am returnat-o cu mare dificultate, am gasit la limita alta iar banii mi i-am vazut inapoi in doua saptamani).

Ajung in showroom si ma asteptam ca daca deja platisem sa mearga treaba bine. DAR, ma asez la coada sa ridic produsul. Acolo cozile sunt ca la securitate la aeroport, te invarti prin labirint pana iti face semn un agent ca te poate prelua. Evident ca sms-ul de ridicare a comenzii nu era suficient, asa ca m-au trimis la caserie sa imi ridic factura. La fiecare casa coada de 10 minute, la care am stat doar ca sa iau factura, nimic altceva., restul avand diverse plati de facut. Dupa care iar la coada la ridicat produsul.

City Mall in lipsa de timp

Am fost ieri in City Mall, la Cinemaplex, sa vad filmul In Time cu Justin Timberlake.

Despre film numai de bine... Ideea de baza este foarte inovativa, fiecare are un ceas intern care ii arata cat mai are de trait, iar acest timp este singura moneda de plata, evident unii avand doar cateva zile in timp ce altii au eoni. In literatura SF singurul model cat de cat apropiat de aceasta idee este "O piatra pe cer" a lui Isac Asimov, insa aici oamenii nu aveau voie sa traiasca dincolo de 50 de ani datorita resurselor ultra limitate de pe Pamant, ramase in urma razboaielor nucleare ale generatiilor anterioare. Insa regia filmului este infioratoare, asemanatoare mai degraba SF-urilor proaste din anii 70-80, in care ii venea cuiva o idee SF si  faceau un film, chit ca aveau sau nu un scenariu digerabil.

Lasand filmul la o parte, mall-ul asta 'is kind of running out of time', ca sa fac o ultima referire la film. Falimentul si tergiversarile licitatiilor  l-au dus in paragina totala. In tot food court-ul nu gasesti decat un Kfc si un Spring Time, din restul ramanand doar siglele. La toaleta s-au gandit ca daca nu iti pun sapun oricum nu o sa ai nevoie sa te usuci/stergi pe maini, in caz ca ai reusit sa gasesti un robinet macar cu apa rece. Peste tot sunt rupturi si sparturi, iar in cinema langa noi era un scaun lipsa (mai ramasese doar spatarul cu numarul din el)! Aveti grija sa nu va luati bilete pe randul 14, daca mai aveti curajul sa mergeti acolo. Colac peste pupaza, la plecare, cardul de parcare nu era recunoscut de ATM, noroc ca ne-au lasat sa iesim si fara.

Margin Call

Margin Call este un film deosebit, plasat in ajunul declansarii crizei financiare din 2008, inca de la inceput ne avertizeaza ca este dupa caz real. Numarul mare de actori de pe coperta iti atrage si mai mult atentia: Kevin Spacey, Jeremy Irons, Demi Moore, Zachary Quinto (Cyler din Heroes) ar fi doar cativa.

Thriller-ul se desfasoara pe o perioada de 24 de ore intr-una din cele 3 mari banci americane de investitii. Desi nu se face o referire expresa la care anume este, prin natura evenimentelor prezentate in film are elemente de la fiecare in parte. 

Mult mai bine realizat, in opinia mea, decat Wallstreet 2 (money never sleeps) si fara happy ending, Margin Call iti arata cum cele mai profitabile instrumente financiare din istorie, s-au intors impotriva celor care le-au inventat doborand banci cu afaceri de peste un secol. Evident primii care au sesizat iminenta colapsului s-au imbogatit de pe urma exit-ului violent din piata, iar ulterior pariand impotriva celor carora le-au vandut bombele cu ceas.

Nota mea: 9, pentru prezentarea cinica a primelor etape din declansarea crizei financiare.

Later edit: merita notat si apreciat un simbol. Chiar la inceputul filmului, cainele lui Kevin Spacey are cancer si e pe moarte, ultima scena e cu acesta ingropandu-si cainele.
Sursa pozei: newyorker.com 

Facebook Yahoo Messenger

Prima data mi-a aparut pe laptop un mesaj de la Yahoo messenger de upgradare a aplicatiei. Evident am ignorat-o pentru ca pe laptop stau destul de putin si folosesc aplicatii cu un consum cat mai redus de resurse. Azi insa m-au batut la cap si pe calculatorul desktop sa imi upgradez versiunea de messenger. Chiar daca am un calculator din 2008 sunt la zi cu aplicatiile si inca face fata bine la ultimele cerinte de sistem de la diverse 'programe'. Asa ca mi-am instalat versiunea 11 a batranului messenger care printre alte facilitati are si o aplicatie de conectare la Facebook, ce perminte chat-ul direct din messenger cu prietenii online pe FB. Mi se pare o idee buna, stiu ca mai existau alte aplicatii de la 3rd parties care permitea asa ceva. 

Pe langa asta mai circula un zvon pe internet ca FB va lansa impreuna cu Skype de saptamana viitoare un serviciu de video chat. Comunicarea devine tot mai accesibila si mai iefitina astfel, chiar daca pretul real platit este vanzarea informatiilor cu privire la preferintele personale catre companiile de marketing. 

Cum am pierdut la concursul de Carcassonne

Miercuri seara am fost la concursul de Carcassonne organizat de Red Goblin in The Ark. La inceput am fost in jur de 50 de concurenti, s-a jucat doar varianta de baza, cate 4 persoane la masa, 4 runde. Organizarea nu a fost stralucita dar nici proasta, a fost asa si asa. S-a inceput cu mare intarziere, repartitia nu a fost chiar random si trecerea intre runde a durat mult, astfel ca nu am mai stat si la decernarea premiilor pentru ca era aproape miezul noptii. Modul de punctaj a fost contestat de unii, desi mie mi s-a parut ok: 5 - 3 - 2 -1 puncte in functie de locul obtinut in runda. Problema a fost ca dupa aia rundele se organizau dupa scor (sortare dupa scor si impartirea in grupe de cate patru).

Tin sa imi recunosc infrangerea totala, obtinand un scor final jalnic. La prima runda, a fost un fel de grupa mortii, toata lumea a jucat super dur si cat mai malign fata de ceilalti, exact la ultima carte am fost scos din castelul cel mare, iar fermele le-am pierdut pe barba mea, asa ca am terminat ultimul in grupa. La runda 2 a fost chiar ok, joc lejer nici un fel de probleme, am pierdut prima pozitie la mustata 88 la 87 (locul 2). Runda 3 a fost cam aiurea, primele 15 carti trase de noi au fost cu ghinion, au facut o harta compacta, stramta si fara nici un fel de posibilitati - locul 3. Ultima runda nu mai avea nici un rost am jucat toti grabiti ca era aproape miezul noptii.

Carcassonne in patru fara nici macar prima extensie, nu iti ofera mari posibilitati, nu poti sa faci aproape nici o schema, singura tentativa este sa il scoti pe careva din castel, dar depinzi mult prea mult de cartea trasa.

De la Toy Story 3 la Rio 3D

Am vazut saptamana aceasta atat Toy Story 3 (fara sa fi vazut in prealabil primele 2 parti) cat si Rio 3D.

Ambele desene sunt bine facute, cu o imagine foarte bine pusa la punct, extrem de apropiata de miscarile naturale, comparativ de exemplu cu Shrek 1 sau Ice Age 1. Dar desi au glume bune, multe poante si scenariu bine gandit, nu mai gasec acelasi interes pe care il aveam pe vremea primului Shrek, Ice Age sau Madagascar.

Acum nu pot sa imi dau seama daca nu mai am eu varsta ca sa ma uit la astfel de productii, sau pur si simplu hype-ul creat in urma cu zece ani, cand s-a trecut de la stitul clasic si ultraconservator al Disney la stilul modern si inovator al productatorilor de genul DreamWorks sau Pixar, pur si simplu s-a evaporat.

In orice caz, filmele sunt bune, si bine facute, cu priza la un public mult mai larg decat Rango, despre care am scris acum o saptamana si bine ancorate in genul filmelor de comedie.

In Toy Story 3, jucariile au viata si suflet si trec printr-o drama cand copilul cu care s-au jucat toata viata, a crescut si pleaca la facultate iar ele urmeaza sa fie donate la o gradinita. Poantele sunt la tot pasul iar universul jucariilor este foarte interesant si ingenios construit. Daca va spun ca a castiga si premiul Oscar pentru cea mai buna animatie in 2010, este clar ca e un film care merita.

Rio este aventura unui papagal (pen)ultimul din specia sa, adus in Rio de un biolog pentru imperechere si salvarea speciei, insa este furat de traficantii de animale exotice. De aici urmeaza o intreaga aventura cu imagini spectaculoase 3D din inima Braziliei. Daca va mai zic ca vocea lui Blu este a lui Jeese Eisenberg (Mark Zukenberg), cred ca v-ati gandi imediat la Facebook cand zice "Oh, how wish I was back in my cage, with my mirror, and my little bell"!

Nota mea: 8,5-9 pentru ambele filme.

Battle: Los Angeles

Daca v-a placut (la vremea lui) 'Independence Day' sau 'War of the Worlds', atunci o sa va placa si 'Battle: Los Angeles'. Ma asteptam sa fie un film mediocru, despre extraterestrii si efecte speciale, dar surprinzator a fost destul de bine facut. Povestea este simpla si intra rapid in actiune. Ca in cele 2 filme amintite mai sus, extraterestrii, superiori tehnologici, vin in vizita cu gandul la pamant si apa. De aici si pana la sfarsit este o continua lupta de comando similara cu 'Cloverfield' sau 'District 9'.

Cliseele inevitabile in acest gen de filme, nu sunt foarte multe si nici nu te sufoca. Efectele speciale sunt de amploare si bine puse la punct. Tehnologiile ca si extraterestrii arata interesant si inedit, fara sa exagereze. Invazia extraterestra se desfasoara treptat si elementele apar progresiv, nu toate odata, dar condensat.

Nota mea: 7,5/ 10 pentru scenele de lupta convingatoare dar finalul clasic reeditat de atatea ori.

Play Station 3 - review

Play Station 3 - slim 320 GB sau pe scurt PS3 slim review :) 

Pentru ca am aceasta superba consola de mai bine de o luna trec direct peste FirstLook la Review. Este o consola a producatorului japonez Sony ajunsa la maturitate si cu un nou design slim fata de lansarea de acum mai bine de 3 ani.

Hardware & design

Din punct de vedere al performantelor voi lasa detaliile pur tehnice pentru alt post, si voi spune doar ca are o unitate optica Blue-Ray, iesire audio SPDIF, 2 porturi USB frontale, wireless dar si conector ethernet, alimentare direct la 220V si bineinteles HDMI. Porturile USB nu sunt inspirat pozitionate frontal, deoarece trebuie sa atarne tot timpul cablurile de la Eye Camera si de la alimentarea controller-elor. Nu zic ca nu e nevoie de ele in fata, dar cand au facut designul nu s-au gandit ca o sa vina camera pentru Move.

In rest designul arata foarte bine, nu mai este butucanoasa ca varianta phat, cele 2 butoane sunt discrete, desi mi-ar fi placut alta culoare pentru led-ul de Hard in loc de galben.

Plusuri: Blue-Ray, design placut, alimentare directa fara sursa.

Minusuri: nu are porturi USB si in spate.

Nota 9,5

SixAxis DualShock 3 (aka DS3) - controllerul

E greu pana te obisnuiesti cu el, dupa 15 ani de mouse si tastatura, e ca si cum ai trece de pe Windows pe Linux. Insa posibilitatile si conceptul sunt extraordinare. Inclusiv in shootere de genul Modern Warfare 2, dupa ce inveti sa joci cu DS3, nu o sa mai vrei sa pui mana pe mouse.

Este wireless, are acumulator intern si se incarca de pe portul USB al consolei cam dupa 10-20 de ore de utilizare, functie si de joc si de intensitatea vibratiilor. Are 2 motoare pentru vibratii de intensitati diferite, cu ele inclusiv detecteaza inclinarea controller-ului in Killzone3, pentru a roti o vana.

Jocurile dedicate pentru acest tip de controller iti ofera o experienta unica, de exemplu aveam de catarat un ghetar, senzatia este cat se poate de interesanta in sensul ca agatam si eliberam fiecare piolet in parte.

Nota: 10

Meniuri, grafica, sunet si multimedia

Consola se conecteaza la televizor prin HDMI, ce ofera sunet stereo, si imagine Full HD. Ba mai mult comunicarea este bidirectionala, pot sa pornesc/ opresc consola din meniul televizorului sau sa comut televizorul in game mode direct din consola. Conteaza foarte mult tipul televizorului, si aici LED-ul de la Samsung 40C6000 isi face toata treaba. Sunet-ul l-am scos initial din televizor pe home cinema si imi oferea 2.1 Dar cu un selector optic, am conectat atat televizorul cat si consola direct la home cinema si acum am DTS (Digital Theatre System)

Meniul arata bine, dar nu stralucit (si nu ar fi fost mare lucru sa imbunatateasca aici), navigarea este rapida si usoara, dar nu tocmai intuititva.

In rest in jocuri arata si se aude extraordinar de bine. Jocurile hardcore (MW2, KZ3, GT5, chiar si LP2) sunt un adevarat spectacol si pun la maxim posibilitatile tehnice ale unui televizor LED Full HD de 102 cm si ale unui home cinema cu DTS.

Nota 9,5

Network, multiplayer, PSN

Cu IP propriu, consola este conectata permanent la internet. Chiar ofera si un web-browser cu posibilitati limitate, cateva aplicatii online de tipul stiri de pe glob, 2 canale TV cu transmisie online: AXN si Disney parca si acces la traillere pe siteul dedicat.

Are si functie de DLNA, dar nu am folosit-o pentru ca o folosesc pe cea a televizorului.

Pentru multiplayer ai nevoie de un cont pe PSN, care se realizeaza rapid. De aici jocurile pot fi folosite online. Multiplayer-ul este extrem de incitant si captivant.

O serie de continut online de pe PSN (Play Station Network), nu este accesibil pentru Romania si o mare parte din Europa, deoarece PS Store nu suporta multe tari. Baietii au ocolit rapid problema creandu-si conturi de UK si exista un intreg trafic de conturi si carduri pe forumurile dedicate.

Nota: 9 (pentru restrictionarea regionala)
Gamplay

Pe scurt WOW!

Pe lung ar fi asa: jocuri concepute pentru un televizor de un metru in centrul unui home cinema, pe o canapea sau un fotoliu, nu pe scaun la birou (varianta PC). Ca incerci o campanie bine pusa la punct, un multiplayer cu 32 de oameni de toata planeta, ca iti inviti prietenii sa va trageti cateva gloante in cap sau va intreceti la curse in local multiplayer sau in noul mod descopert de mine CO-OP. CO-OP (Co-Operative), inseamna ca te joci cu unul pana la trei prieteni (in functie de joc), local impotriva calculatorului, ecranul devenind split-screen (aici conteaza mult si diagonala).

Nota: 10+

Play Station Move 

Move este o alternativa la Wii, ce a avut aproape 3 ani de pregatire si de invatat din greselile consolei de la Nitendo. Cu ajutorul unei camere, montata pe sau sub televizor (functioneaza mai bine pe) si cu un controller ca o telecomanda iti detecteaza cele mai fine miscari de translatie (in mod surprinzator pe toate 3 axele) si rotatie (inclusiv in jurul propriei axe) si le transpune in jocuri. Partea cea mai importanta este ca pe langa jocuri din categoria casual (gen Wii) - de sport si aventura, se pot juca mai nou si cele hardcore, proaspat lansatul Kill Zone 3 fiind perfect compatibil cu Move.

Nota: 10

Impresie finala: PS3 slim este o consola superba la un pret accesibil pentru oricine vrea mai multe ore de distractie cu prietenii sau online.

PS3 slim - configuratia tehnica:
CPU: Cell Processor
•PowerPC-base Core @3.2GHz
•1 VMX vector unit per core
•512KB L2 cache
•7 x SPE @3.2GHz
•7 x 128b 128 SIMD GPRs
•7 x 256KB SRAM for SPE
•* 1 of 8 SPEs reserved for redundancy total floating point performance: 218 GFLOPS
GPU: RSX @550MHz
•1.8 TFLOPS floating point performance
•Full HD (up to 1080p) x 2 channels

Rango

Am fost la Rango, asteptandu-ma din trailler si poster sa vad un film apropiat de Shrek sau Ice Age, dar a fost mai degraba apropiat de "Ferma Animalelor", "Cosmar inainte de Craciun" sau "Alice in tara minunilor". Problema filmului este ca nu apartine unuia din genuri, ci tot penduleaza intre ele. Cand are animatii si poante de tipul Ice Age, cand are metafore, clisee si situatii din zona dark-animation. Aproape toate personajele sunt suprarealiste, cu un fizic respingator, reci si rautacioase. Analogiile si parabolele la criza economica mondiala si insertiile cu Clint Eastwood il fac mai mult o animatie tematica.

Cel mai mult mi-a placut motto-ul care il conduce pe personajul principal: "No man can walk out on his journey". Corespondenta expresiei in limba Romana ar fi "fiecare trebuie sa isi poarte crucea", dar nu sunt de acord cu o traducere pe baza de corespondenta ci ar fi mai potrivita una chiar mot-a-mot: "Nici un om nu isi poate abandona destinul".
Nota mea: 7,5 / 10 pentru abordarea rece si suprarealista dar nehotarata intre genurile de film.

Oscar 2011 - afterparty

Decernarea premiilor Oscar de anul acesta nu au adus nici o surpriza. Spre deosebire de 2010 cand Avatarul a fost invins, neasteptat as spune eu, de The Hurt Locker, un film de care nu isi mai aduce multa lume ceva aminte, Oscarul din 2011 nu a dat emotii nimanui.

The King's Speach a obtinut, meritat, principalele premii: cel mai bun film, cel mai bun actor si cel mai bun regizor. Inception a luat premiile la categoria tehnica (in opinia mea acest film ar fi meritat ceva mai mult decat tehnica). The Social Network a castigat la coloana sonora, montaj si scenariu adaptat. Iar Natalie Portman si-a ridicat premiul pentru cea mai buna actrita pentru filmul Black Swan. Restul premiilor, mai putin importante au fost impartite de The Fighter, Toy Story 3, Inside Job si alti.

Oscar 2011 - pariuri

Weekend-ul acest se decerneaza premiile Oscar. Ma voi referi acum doar la favoritele pentru marele premiu.

The king's speach este un film emotionant film istoric despre ascensiunea lui George al VI-lea la tronul Angliei in cea mai sumbra perioada a acestei natiuni. Confruntat cu un grav impediment de vorbire, o balbaire atroce, noul rege trebuie sa isi invinga handicapul pentru a-si conduce poporul prin razboi, prin singurul instrument pe care il avea la dispozitie: radioul.

Ca o paranteza, personalitatile marcante ale celui de-al 2-lea razboi mondial au fost nevoite sa isi invinga fiecare cate o grava problema. Roosvelt era paralizat din cauza poliomielitei, Churchill a suferit un atac cerebral in timpul razboiului dar a fost bine acoperit de presa pentru a nu crea panica, Stalin si-a tinut sub stric secret degetele lipite de la picioare, Hitler urma oricum as fie rapus in 1945 de Parkinson.

Filmul te duce cu gandul la alt nominalizat la premiile Oscar din urma cu cativa ani: "The Queen". Un film marcant despre un om marcant.

Inception  Pe scurt: wow! Un film monumental cu imagini si amploare depasite doar de Avatar. Lumea viselor poate fi controlata si cand mai bine sa ii furi cel mai de pret secret al unui om decat in vis, cand subconstientul sau este lipsit de aparare. Sau nu este chiar asa lipsit de aparar! Dar daca nu vrei sa ii furi o idee ci sa ii implantezi o idee si daca pentru asta in interiorul vis-ului trebuie sa ai alt vis? Cum mai poti sti daca esti in vis sau realitate?

Pentru idee si originalitate din punctul meu de vedere acest film ar fi al 2-lea favorit la Oscar.

Despre The social network am scris cand l-am vazut prima data aici: http://monkey-100.blogspot.com/2010/11/social-network-facebook-filmul.html. Desi respins de multi ca fiind doar "facebook filmul", acesta este un thriller bine pus la punct si bine realizat despre un fenomen care a cuprins peste o jumatate de miliard de oameni.

The black swan este o impresionanta drama despre pasiune, scarificiu si transformare, despre suferintele pe care trebuie sa le indure o balerina talentata pentru a cuceri publicul in rolul vietii sale. Filmul impresioneaza puternic si te face sa fredonezi cateva zile aria Lacul Lebedelor.

PS: mentionez ca nu am apucat sa vad True Grit al fratior Coen.