Jocurile Foamei

Din punct de vedere al unui roman in mai multe parti, trilogia Jocurile Foamei ale lui Suzanne Collins este acum preferata mea si depaseste in acest moment in ordinea preferintelor mele saga Dune (de Frank Herbert).
Ca sa fiu mai explicit, primul volum din Dune, ramane pentru mine probabil cel mai bun roman SF, insa intreaga saga Dune nu este chiar asa grozava. Cel putin pe la ultimele volume de abia asteptam sa le termin mai repede sa scap de ele.
Jocurile Foamei se desfasoara intr-un univers post-apocaliptic futurist, in care 12 natiuni (districte), supravietuitoare, sunt obligate in fiecare an sa ofere tribut un baiat si o fata pentru a se lupta pana la moarte in arena. Desi unii spun ca subiectul este preluat din Battle Royale (pe care nu l-am vazut / citit), dupa parerea mea  este mai apropiat de Pane et Circem. Capitoliul ofera ratii alimentare in schimbul introducerii numelor tinerilor de mai multe ori in tragerea la sorti, in acelasi timp cu oferirea spectacolul arenei propriilor locuitori.
In partea a 2-a si a 3-a viata din capitoliu este mai bine detaliata, locuitorii acestuia traind in principal din productia districtelor si pentru spectacolul arenei.
Filmul Jocurile Foamei este foarte bine facut. Am scris despre el aici, inainte sa citesc cartile. Atunci nu eram foarte convins de toate aspectele lui, insa acum vad ca filmul a facut tot ce a putut din carte. Diferenta fiind doar de unghiul in care e privita actiunea si bogatia detaliilor, iar mai putin de caracterul personajelor si naratiune. Ba chiar pot spune ca imi pare bine ca am vazut intai filmul, pentru ca parcurgand primul volum revedeam imaginile. Insa oricum, chiar daca stiam ce se intampla, asta este genul de carte pe care nu o poti lasa jos. Cel putin in primele 2 volume nici nu stii cand a trecut timpul, deoarece modul de a scrie si a prezenta actiunea e atat de intens si iti transmite atata empatie incat ramai uimit.
Singura diferenta majora este foametea crunta din carte, ce nu putea fi evidentiata la fel de bine in film. Chiar am auzit unele persoane intrebandu-se de ce filmul se cheama "Jocurile foamei".
Nu am sa dezvalui nimic din actiune, insa stiu intrebarea pe care si-o pune oricine dupa dupa marele final al primei parti: "ok si acum ce mai poate urma, nu s-a terminat?"
Ei bine nu! Ba chiar devine si mai interesant.