joi, 27 septembrie 2012

Jocurile Foamei


Din punct de vedere al unui roman in mai multe parti, trilogia Jocurile Foamei ale lui Suzanne Collins este acum preferata mea si depaseste in acest moment in ordinea preferintelor mele saga Dune (de Frank Herbert).
Ca sa fiu mai explicit, primul volum din Dune, ramane pentru mine probabil cel mai bun roman SF, insa intreaga saga Dune nu este chiar asa grozava. Cel putin pe la ultimele volume de abia asteptam sa le termin mai repede sa scap de ele.
Jocurile Foamei se desfasoara intr-un univers post-apocaliptic futurist, in care 12 natiuni (districte), supravietuitoare, sunt obligate in fiecare an sa ofere tribut un baiat si o fata pentru a se lupta pana la moarte in arena. Desi unii spun ca subiectul este preluat din Battle Royale (pe care nu l-am vazut / citit), dupa parerea mea  este mai apropiat de Pane et Circem. Capitoliul ofera ratii alimentare in schimbul introducerii numelor tinerilor de mai multe ori in tragerea la sorti, in acelasi timp cu oferirea spectacolul arenei propriilor locuitori.
In partea a 2-a si a 3-a viata din capitoliu este mai bine detaliata, locuitorii acestuia traind in principal din productia districtelor si pentru spectacolul arenei.
Filmul Jocurile Foamei este foarte bine facut. Am scris despre el aici, inainte sa citesc cartile. Atunci nu eram foarte convins de toate aspectele lui, insa acum vad ca filmul a facut tot ce a putut din carte. Diferenta fiind doar de unghiul in care e privita actiunea si bogatia detaliilor, iar mai putin de caracterul personajelor si naratiune. Ba chiar pot spune ca imi pare bine ca am vazut intai filmul, pentru ca parcurgand primul volum revedeam imaginile. Insa oricum, chiar daca stiam ce se intampla, asta este genul de carte pe care nu o poti lasa jos. Cel putin in primele 2 volume nici nu stii cand a trecut timpul, deoarece modul de a scrie si a prezenta actiunea e atat de intens si iti transmite atata empatie incat ramai uimit.
Singura diferenta majora este foametea crunta din carte, ce nu putea fi evidentiata la fel de bine in film. Chiar am auzit unele persoane intrebandu-se de ce filmul se cheama "Jocurile foamei".
Nu am sa dezvalui nimic din actiune, insa stiu intrebarea pe care si-o pune oricine dupa dupa marele final al primei parti: "ok si acum ce mai poate urma, nu s-a terminat?"
Ei bine nu! Ba chiar devine si mai interesant.

luni, 17 septembrie 2012

Bucuresti - Thassos cu masina

In aceasta vara am vizitat insula Thassos din Grecia. In aceasta prima postare voi descrie drumul parcurs cu autoturismul pentru a aviza alti amatori.

Am ales varianta prin Sofia, in principal pentru ca imi era familiar acest drum, fata de cealalta varianta comuna cu drumul spre Turcia. E o diferenta de cam 100 Km in plus, insa parcurgi o parte mai mare din Bulgaria pe autostrada. 
La dus am plecat la ora 22 din Bucuresti. Pana la Girgiu si dupa aia inca aproape o suta de Km dupa Ruse au mai fost masini, dupa care drumul a devenit pustiu, astfel incat am putut sa depasesc limitarile ridicole de viteza ce impanzesc Bulgaria. De ce spun ridicole, pentru ca in orice curba, pe orice camp pustiu, pe orice drum drept sunt numai indicatoare de 60, 50, 40 si 30, intercalate de indicatoare cu depasirea interzisa. Iar politia lor este celebra pentru a se posta in dreptul indicatoarelor de acest fel. 
Deasemenea ele apar absurd. Pe drum european drept, cu limita de viteza de 90, brusc si din senin apare un indicator de 40. Sau pe 2 stalpi consecutivi ai indicatoare de 60 si 30. Pai cum sa incetinesti de la 90 la 30 in 100m?! Cel mai elocvent exemplu este ca in momentul in care se termina autostrada spre Sofia, ai pe loc un indicator de 50 si acolo e si un radar. De fiecare data cand am fost in Bulgaria, cum s-a terminat autostrada cum a fost un radar. Prima data au incercat sa imi ia si spaga, dar nu m-am lasat.
Bun, dupa care cel mai scurt drum pana la cealalta autostrada (care merge de la Sofia spre Grecia), este drept prin Sofia, deoarece nodul rutier in care se termina e incomplet si ca sa ajungi la el altfel, ar trebui sa o iei pe centura de Nord, care ocoleste enorm de mult. Oricum Sofia din punct de vedere al traficului (si al dimensiunii) se aseamana cu un oras mare de la noi, deci nu dureaza mult sa o tai de la est la vest (similar cu a merge de la Agigea pana in Mamaia prin Constanta). Tot traseul prin Sofia are cel putin 3 benzi pe sens, dar este limitat la 50, chiar daca primii 4-5 Km sunt practic o continuare a autostrazii.
Ambele autostrazi au mai multe tuneluri si pasaje unde limita de viteza e de pana la 80. La intoarcere inclusiv era un radar cum se termina un tunel cu limita de 80. Noroc ca o masina din fata mea a incetinit brusc de la 130 la 80 si mi-a mirosit a radar. Tunelul asta nu era cine stie ce, se vedea prin el de la un capat la altul si era evident drept, dar radarul era acolo.
Restul drumului pana la Kulata (granita cu Grecia) e destul de drept si fara probleme, dar lipsesc cu desavarsire locurile unde poti sa depasesti. Insa cum am mers noaptea nu au fost probleme. Cu putin inainte de a iesi din Bulgaria am facut iar plinul de benzina. Plata cu cardul e cea mai convenabila solutie, cursul de schimb fiind de 2.32. Daca tot vorbesc de cursul de schimb, este foarte recomandat sa aveti 20 de Leva. 10 la dus si 10 la intors pentru Buvinieta. Buvinieta se poate cumpara si cu 30 de lei, dar 10 Leva valoreaza doar 23 de lei. 
Odata ajunsi in Grecia s-a zis si cu limitarile de viteza. Plus ca o saptamana nu am vazut nici un echipaj de politie in Grecia decat in port. Iar in urma cu 4 ani in Halkidiki singurul echipaj de politie l-am vazut la un accident cu victime. 
Cand am intrat in Grecia era inca noapte, rasaritul l-am prins aproape de Seres, iar in Keramoti am prins Ferryboat-ul de ora 9. Ruta cea mai eficienta este Kulata - Seres (Serrai) - Kavala - Keramoti. De la Kavala se merge pe autostrada pana aproape de Keramoti. Alta recomandare ar fi sa nu luati prima iesire de pe autostrada dupa Kavala ci pe a 2-a. Drumul e mai lung cu cativa Km, dar se parcurg mai multi pe autostrada.
Ferryboat-ul traverseaza din 2 in 2 ore si dureaza cam 40 de minute traversarea. Per total drumul a avut 750 Km si a durat 11-12 ore cu totul. Se poate lua si din Kavala, dar este mult mai scump si trece mai rar. 

La intoarcere am plecat cu ferryboat-ul de la ora 13. Am schimbat putin ruta la GPS ca sa mergem mai mult pe autostrada in Grecia si din pacate exit-ul pe care trebuia sa mergem era inchis, asa ca a trebuit sa o luam pe un drum alternativ. Insa era bine marcat (cu indicatii de Sofia) si in stare foarte buna. 
Odata intrat in Bulgaria drumul devine aglomerat de tiruri, care se depasesc greu, neavand portiuni in care sa le poti depasi. Iar drumul e impanzit de indicatoare cu depasirea interzisa, linie continua si limitari de viteza la 50-60. Ca sa explic mai clar frustrarea, portiunea similara de traseu, intre Giurgiu si Bucuresti este limitata la 100 si aproape peste tot sunt 2 benzi pe sens unde poti depasi. In Bucuresti am intrat la 1.30 dimineata, insa am avut o pauza de jumatate de ora in Sofia.

Costurile, pe langa cele de benzina/motorina, ar fi urmatoarele:
Taxa de pod Giurgiu - Ruse: 27 lei + 2 Euro
Buvinieta: 10 Leva pe saptamana
Ferryboat: 20 Euro masina + 3 Euro fiecare pasager
In total am parcurs 1950 de Km.