21 iulie 2011 reprezita finalul de facto a jumatate de secol de program spatial american. In acest moment America nu mai are capacitatea de a trimite un echipaj uman in spatiu si nici nu are in prezent in dezvoltare o alternativa la batrana naveta Atlantis. Rusia era cat pe-aci sa ramana singura in cursa spatiala daca nu i se alatura China cu propria racheta si cu planuri pentru o noua statie spatiala pana la sfarsitul deceniului.
Daca va aduceti aminte, in romanul lui Marin Preda, taierea salcamului reprezenta inceputul declinului pentru Moromete. Nu pot sa nu ma gandesc la aceasta analogie, ca sfarsitul programului spatial reprezinta inceputul declinului american.
Bine, nu spune nimeni ca maine America dispare, dar in urma cu 10-15 ani nimeni nu sufla in fata lor, iar acum este doar calculat momentul in care vor fi depasiti economic de China. Pe plan geopolitic Uniunea Europeana demonstreaza in repetate randuri ca are un cuvant tot mai greu de spus, fie ca e vorba de comanda operatiunilor din Nordul Africii, procesele intentate gigantilor americani sau fermitate in conflictele din orientul mijlociu. Federatia Rusa a depasit deceniul critic post destramarii URSS si a inceput sa se repuna pe picioare, asta nu inseamna ca vor redeveni a 2-a forta a lumii cum a fost jumatate de secol, dar faptul ca se pregatesc sa anexeze de facto Belarusul ar trebui sa ne dea de gandit.
Toate astea, fara sa intram in detaliile economice critice din fiecare zona, arata ca era in care America a dominat planeta fara drept de apel incepe sa apuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu