Libia

"Obama: Muammar, e timpul să-ţi iei rămas bun de la poporul tău!

Gaddafi: Da'de ce? Unde pleacă?"

Bancul este sinistru in contextul geopolitic actual, dar cred ca ilustreaza foarte bine ce e (daca o fi ceva) in capul colonelului Gaddafi. In Libia se poarta de mai bine de o luna un razboi civil intre mercenarii lui Gaddafi si opozantii acestuia. Daca la inceput scenariul, pasnic in comparatie cu acesta, din Egipt parea sa se repete si in Libia; psihoza deliranta in care se scalda nebunul de la Tripoli l-a agatat cu maini de moarte de putere si a declansat un razboi civil impotriva oponentilor sai. 

Inca de la primele raiduri aeriene impotriva propriului popor am vrut sa imi exprim dezamagirea profunda ca UE nu intervine militar impotriva dementului. Credeam atunci ca un simplu raid aerian peste palatul lui Gaddafi ar fi scurtat la doar cateva zile un sangeros razboi civil. 

Imi dau seama acum ca nu ar fi fost cea mai inteleapta varianta. Occidentali sunt vazuti extrem de prost in randul lumii Arabe. O interventie dezastruoasa de tip Irak, nu ar fi parut decat o noua cucerire de petrol.

Insa Gaddafi a continuat in toata aceasta perioada sa isi masacreze populatia. Liga Araba l-a denuntat pe Muammar si spre deosebire de razboiul din Irak, interventia militara din Libia are mandat ONU. 

A 2-a cadere a comunismului

Caderea comunismului in Europa in 1990 si destramarea URSS in 1991, au reprezentat oportunitatea unica mondiala pentru occidentali de a invada si ocupa piete de desfacere complet inchise pentru ei pana in acel moment. Acest fapt a fost puternic sustinut si de prabusirea economiilor si a productiilor proprii din aceste tari. Noua piata de desfacere, de doua sute de milioane de persoane, au adus o crestere economica fara precedent in special pentru SUA si in particular pentru tarile vest-europene. Tarile ex-comuniste nu numai ca au incetat aproape orice forma de export, dar au importat orice, mai ales produse second hand, ne mai dorite in vest.

Inceputul acestui an aduce o prabusire in lant a regimurilor politice din nordul Africii si Orientul mijlociu. Regimurile totalitare mentinute mai multe decenii la conducerea Tunisiei si a Egiptului s-au prabusit. Libia trece printr-un razboi civil in aceste zile. In Bahrain, Yemen si Iran au loc proteste de amploare. Pana acum peste o suta de milioane de oameni sunt in mijlocul acestui val de schimbare din lumea araba. Contextul geo-politic este extrem de important. Prin canalul Suez, tranziteaza 7,5% din comertul mondial si doua treimi din petrolul destinat Europei. Pana la schimbarea regimului canalul era restrictionat Iranului, insa in februarie, mai multor nave militare Iraniene li s-a permis tranzitul catre Turcia.

Cred ca lantul de revolte din lumea araba nu este intamplator, chiar daca in timp s-a creat un moment de asteptare favorabil acestui fenomen. Forte exterioare sunt mai mult ca sigur implicate in operatiunile din aceste tari cu scopul de a crea o rasturnare politico-economica cu impact major la nivel global.

Este posibil ca prabusirea regimurilor din aceste tari sa fie echivalentul razboiului (dupa ce s-a ratat incercarea din peninsula Coreeana) de care are nevoie planeta pentru a reporni ecomomia globala.