Pornesc de la un articol de aici al celebrului Eisman (unul din profetii crizei ce a devenit milionar din anticiparea ei) pentru a scrie despre industria Invatamantului Superior. Analogia cu colapsul din imobiliare este completa. In SUA pe tot parcursul mandatului lui Bush, s-au garantat credite universitare pentru oricine (similar cu piata imobiliara cand creditul pentru casa era garantat de stat fara nici un fel de avans de la beneficiar sau garantie de plata).

Exista si un celebru site pe internet (twohundredthough) in care o absolventa de studii sociale si angajata in sistemul public de protectie sociala trebuie sa restituie un credit universitar de 200.000 de dolari pentru cei 3-4 ani de studiu. Evident fara nici un fel de legatura cu performantele salariale pe care pregatirea ei le poate conferi.
Intreaga piata de credite universitare a ajuns la 275 de miliarde de dolari in 2010. Proaspetii absolventi nu reusesc sa isi gaseasca locuri de munca dupa terminarea facultati, cauza si a crizei economice prelungite, iar cei ce isi gasesc se afla in imposibilitatea de a plati din salariu creditul de studiu. Acest lucru nu va duce inevitabil decat la prabusirea cererii de programe universitare si implicit falimentul unitatilor de invatamant odata ramase fara studenti si fortate sa readuca tarifele de studiu la un nivel de dinainte al boom-ului creditului de studiu.
Criza de pe piata imobiliara din SUA se repeta acum si pe piata Invatamantului Superior. Macar aici am fost cat de cat scutiti de astfel de evenimente. Universitatea Aurelian Bondrea (SH) cel putin nu a bagat studentii in credite pe viata, ci doar pe banii pe 3-4 ani ai parintilor. Renume si-a facut, negativ evident si doar cu el a ramas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu